Sari la conținut

Mamografiile: recomandate sau nu femeilor?

Mamografia este o procedură folosită pentru depistarea cancerului de sân mai ales în forme incipiente. În ultimul timp circulă articole care susțin că mamografia nu este eficientă ca metodă de screening și poate fi chiar periculoasă, mai ales dacă femeile nu au risc genetic sau de altă natură (de a dezvolta cancer n.r.).

Într-adevăr, deși mamografia are beneficii greu de contrazis, au existat discuții despre valoarea acesteia ca metodă de screening chiar înaintea introducerii ei în mai toate țările: Germania, UK, Franța, Australia, Elveția, etc. Rezultatele unor metode de screening au nevoie de timp pentru a fi măsurate: pentru că vorbim de o afecțiune care are o evoluție în general lungă până la a cauza, în ultimă instanță, decesul. În 2014 a apărut un studiu amplu, desfășurat pe o perioadă de 25 de ani, care lansează dubii serioase cu privire la eficiența mamografiilor ca metodă de screening pentru cancerul de sân.

Pe de altă parte, cancerul de sân este un subiect problematic în România, pentru că se descoperă de foarte multe ori în stadii avansate. Introducerea screeningului mamografic pentru depistarea precoce a cancerului de sân, deși a generat și generează controverse,  scade mortaliatea specifică prin cancerul de sân (știut fiind faptul că depistarea tumorilor maligne în stadii incipiente are un impact major în prognostic).

Așadar, care sunt informațiile și recomandările pe care femeile trebuie să le aibă în vedere?

  • Nu sunt recomandabile mamografiile înainte de 50 de ani. Există suficiente date să credem că un anume număr de cazuri de cancer de sân poate fi cauzat chiar de expunerea la radiații prin mamografie. Totodată, sânul are altă consistență la femeia tânără, unde interpretarea mamografiei este dificilă. 
  • Pentru femeile care au risc genetic, screeningul trebuie să înceapă la vârsta de 30-35 de ani. Aproximativ 8% din cancerele de sân au o componentă genetică, iar jumătate dintre acestea apar în contextul unui risc genetic crescut și pentru alte tumori — uter, colon, pancreas etc. (acest risc se poate identifica prin teste genetice).
  • Înainte de a ajunge la vârsta când sunt recomandabile mamografiile, investigarea sânilor la persoanele fără risc trebuie să fie efectuată prin metode minim invazive: palparea sânilor de către paciente, dar și de către medicul ginecoloc. Din păcate în România sunt puțini medici care includ investigarea sânilor în consultul ginecologic general (palpare, ecografie), însă acest lucru ar trebui să se schimbe. Valoarea ecografiei de sân în aceste cazuri nu este demonstrată ca metodă de screening.
  • Mamografia descoperă cancerul de sân în stadii precoce, mai ușor de tratat. Este probabil adevărat că unele din aceste cazuri descoperite ca forme precoce de cancer să nu fi evoluat chiar netratate. Nu avem însă metode sigure să identifiăm aceste cazuri.
  • Descoperirea prin mamografie sau prin alte metode a mai multor cazuri de cancer va duce în timp la modificarea profundă a datelor statistice, dar și diluarea cifrelor de mortalitate specifică într-o perioadă suficient de lungă de timp. Datele rezultate din studiul mai sus amintit, sugerez să fie interpretate cu multă precauție, mai ales că ele sunt diferite de la țară la țară.

Experiența mea din Germania, unde screeningul mamografic se dovedește eficient pe termen lung, este că mamografia descoperă multe cazuri de cancer de sân în stadii vindecabile. Desigur, este greu să proiectez această realitate în sfera influențării mortalității la nivel național.

În România, mortalitatea asociată cu cancerul de sân este semnificativă. Conform datelor emise de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru anul 2014, în România au murit de cancer 20.200 de femei, din care 17% de cancer de sân, 12,9% de cancer de colon, 10,4% cancer pulmonar, 10,1% cancer col uterin și 6,2% cancer de stomac. În marea majoritate a țărilor europene există programe naționale de screening pentru cancerul de sân, în care mamografia efectuată la interval de maxim 2 ani joacă un rol foarte important. În România, la nivel național, nu există metode de screening activ promovate, iar cazurile de cancer de sân sunt descoperite de multe ori prea târziu.

Despre autor:

Absolvent al facultății de medicină Carol Davila, are specialitatea în obstetrică-ginecologie. A lucrat în Africa de Sud și a avut activitate științifică în cadrul Facultății de Medicină din Durban. În 1999 a revenit în Europa și a practicat în clinici și spitale din Germania, atât în sistemul public cât și în cel privat, până la poziția de șef de secție. Între 2009 – 2010 a fost director al spitalului de obstetrică și ginecologie Regina Maria din București. În 2011 a deschis propriul cabinet în sudul Germaniei. În 2014 a revenit în România (colaborări cu Intermedicas, Medicover, Medsana și Sanador).

Titlul și subilinerile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook