Sari la conținut
News Alert

Nebunia salariilor din administrația locală. Anomalii și semne de întrebare

Pe principiul „ce-i în mână, nu-i minciună”, angajații din primării și consilii județene s-au grăbit să-și crească salariile. Retroactiv, de la 1 iulie, ca să fie aliniați cu aleșii locali prinși în Legea salarizării unitare. Primari care bat spre 16.000 de lei pe lună, șefi de birou din primării care se învârt pe la 8.000 de lei, șoferi care ajung să ia și 3.300 lei și muncitori calificați aproape de 2.800 lei. Dincolo de întrebarea „cât de justificate sunt aceste creșteri?”, în multe cazuri de peste 60%, este neclar cum va acoperi plapuma bugetului local explozia de majorări. Vor tăia de la investiții? Vor trece la concedieri? Vor majora taxe și impozite locale? Sau vor exercita presiune asupra celor de la centru pentru a le transfera bani?

170220_primari - ASOCIATIA_COMUNELOR_ANIVERSARE_02_INQUAM_PHOTOS_Octav_Ganea

Sursă foto: INQUAM PHOTOS / Octav Ganea

Legea salarizării unitare, impusă de PSD și intrată în vigoare de la 1 iulie, a dat mână liberă șefilor administrației locale în stabilirea salariilor angajaților din primării și consilii județene.

Art. 11 din lege spune că salariile de bază ale funcționarilor și ale personalului contractual din consilii județene, consilii locale și primării, dar și din serviciile publice din subordinea acestora, se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București. Cu alte cuvinte, decizia este la șeful de CJ și la primar, căci puține spre deloc sunt cazurile în care consiliul local sau județean să nu fie controlat de aceștia.

Ca reper, în lege sunt stabilite doar indemnizațiile de bază ale primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene, precum și condiția ca restul salariilor să nu depășească indemnizația viceprimarului sau, după caz, a vicepreședintelui de consiliu județean.

Să vedem, pe scurt, cum a fost interpretată legea de autoritățile locale, care s-au îngrămădit în ultimele zile să adopte hotărâri de creștere a salariilor.

La Primăria Focșani, de pildă, un casier-magaziner va avea 2.799 lei, șoferii vor primi între 2.708 lei și 2.889 lei, iar un muncitor calificat, 2.708 lei. La Primăria Timișoara, secretarul instituției va avea 11.000 de lei pe lună, un șef de birou va ajunge la 8.121 lei, iar șoferii vor încasa 3.362 lei. Similar, la Primăria Botoșani, muncitorul calificat va lua 2.784 lei, paznicul, 2.203 lei, iar muncitorul necalificat, 1.953 lei. Cine stă să studieze și să compare toate hotărârile de consiliu adoptate în ultimele zile va constata că, pentru aceeași funcție, salariul de bază poate diferi și cu 50%. Adică, salarizare unitară și nu prea. Bine, se poate spune că unele județe, respectiv orașe sunt mai mari, altele mai mici, că unele au o anumită disponibilitate financiară, altele nu. Argumentul este valabil, doar că el e demontat chiar de lege, după cum veți constata dacă priviți la indemnizațiile primarilor și șefilor de CJ-uri.

La Primăria Alexandria, de exemplu, Victor Drăgușin, primarul care a angajat detectivi particulari pentru a afla cine îndrăznește să denigreze autoritățile din Teleorman, va avea o indemnizație brută, de bază, de 13.050 lei. Adică, fix cât vor avea și omologii săi de la Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași, chiar dacă aceștia din urmă au de rezolvat problemele unor comunități de șapte-opt ori mai mari. Aceasta deoarece Legea salarizării unitare nu a făcut vreo diferențiere între municipiile reședință de județ și, implicit, indemnizațiile primarilor acestora, deși alte legi (precum Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național) face distincția între localități urbane de rang I și localități urbane de rang II. Pe legea marca Lia Olguța Vasilescu, toți primarii de municipiu reședință de județ au un coeficient de salarizare de 9, ceea ce se traduce, la valoarea actuală a salariului minim pe economie, în suma de 13.050 lei.

Revenind la majorările adoptate cu mare veselie de consiliile locale și județene. O primă precizare care se impune se referă la faptul că toate sumele vehiculate reprezintă salariul brut de bază. Adică, la el se adaugă măcar sporul de vechime, dacă nu și alte sporuri, unele dintre ele de-a dreptul aiuritoare, gen sporul de 15% pentru condiții vătămătoare și/sau periculoase ori sporul de dispozitiv de 25% (sporuri pe care și le-au alocat, cu de la sine putere, și primarii, și șefii de CJ-uri, fiind extins apoi la toți angajații care mută hârtii de pe stânga pe dreapta). În privința sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor și premiilor și oricum or mai fi ele numite, Legea salarizării unitare a stabilit o singură condiție: suma acestora să nu depășească 30% din suma salariilor de bază. Deci, cu cât sunt mai mari salariile și, implicit, suma lor, cu atât sunt mai mari sporurile, adaosurile, compensațiile, etc.

O a doua precizare se referă la creșterea, în ansamblu, a cheltuielilor cu salariile ale primăriilor și consiliilor locale și județene. La Galați, de pildă, bugetul alocat salariilor din Primărie a crescut de la 20,3 milioane lei în 2016 la 42 milioane lei în 2017.

În multe cazuri, cheltuielile cu salariile au crescut cu 50-60% doar ca urmare a aplicării Legii salarizării unitare. Iar majorarea a venit după ce, în primăvară, bugetele locale au mai primit o lovitură, când parlamentarii mărinimoși au decis să umfle cu 30% indemnizațiile aleșilor locali - primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri locali și județeni (prin amendamentele aduse OUG 9/2017).

Evident, în aceste condiții, se pune întrebarea: de unde vor fi luați banii pentru a acoperi toate aceste majorări în cascadă? Unii primari și șefi de CJ-uri au recunoscut, cu jumătate de gură, că ar putea fi afectat bugetul de investiții al localității, respectiv județului, dar nu s-au sfiit să semneze creșterile. Alții, mai prevăzători, au ales să facă majorările de salarii în doi pași, pentru a vedea exact impactul și a nu afecta fondurile alocate dezvoltării (vezi cazul CJ Sibiu). În fine, alții au preferat să amâne cu câteva luni aplicarea Legii salarizării unitare pentru a face mai întâi o evaluare a angajaților instituției (vezi cazul Primăriei Arad).

În toate cazurile, spectrul disponibilizărilor este mai prezent ca oricând. Fie că unii vor pica evaluările, fie că primăriile și consiliile județene vor fi nevoite să opereze reduceri de personal strict din considerente de buget limitat.

O variantă, sugerată deja printre rânduri de unii aleși locali, ar fi majorarea taxelor și impozitelor locale din 2018. O eventuală reacție negativă a populației contează acum mai puțin pentru politicieni, pentru că alegerile sunt încă departe. Totuși, această soluție nu îi ajută deloc în 2017 pe primari și șefii de CJ-uri.

De aceea este mai plauzibil să încerce să acopere găurile din bugetele locale printr-o altă variantă: tranferul de bani de la centru. Așa-numitele transferuri de echilibrare, prin care bugetele primăriilor și consiliilor județene sunt alimentate cu bani de la bugetul statului, chipurile pentru ca acestea să poată furniza în continuare servicii publice.

Or, după cum bine știm, primarii și șefii de CJ-uri au mare influență asupra șefilor de la centru, pentru că ei câștigă sau pierd alegerile. Pentru ei se găsesc bani, chiar dacă va trebui, pentru asta, să se mai plafoneze ceva, să se mai înghețe altceva, să se mai împrumute niște bani și altele asemenea.