Sari la conținut

O critică față de acordul climatic de la Paris

Acordul de la Paris privind schimbările climatice nu va funcționa, argumentează Oliver Geden, care explică cum ar trebui pusă problema pentru a produce rezultate. Altfel, adresarea schimbărilor climatice va genera doar discursuri impresionante la nivel mondial, care nu vor duce la acțiuni pe măsură.

Foto: Guliver/Getty Images

În decembrie anul trecut, la Paris, 195 de guverne au ajuns la un consens cu privire la abordarea schimbărilor climatice în deceniile viitoare. Dar, ca de fiecare dată când vine vorba de Organizația Națiunilor Unite, acordul care a fost încheiat avea ambiții mari pe hârtie, dar pare mult mai modest atunci când vine vorba despre demararea unor acțiuni concrete.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice include un angajament de menținere a încălzirii globale "sub pragul de două grade Celsius față de nivelurile epocii pre-industriale". Mai mult, la cererea țărilor vulnerabile din punct de vedere climatic, a fost adăugat, cu titlul de promisiune, angajamentul de "continuare a eforturilor ce încearcă să limiteze la 1.5º creșterea temperaturii medii globale."

Problema este că aceste aspirații nu se regăsesc în acordurile concrete din cadrul tratatului. Din contră, acestea vor permite creșterea emisiilor cu efect de seră până în 2030 — se estimează că vor conduce astfel la creșterea temperaturii medii globale cu 3-3.5º până în 2100.

Este un exemplu de incoerență politică în elaborarea strategiilor în acest domeniu.

Problema constă, în primul rând, în țintele precizate în contract. Obiective precum limitarea creșterii temperaturii la 1.5º sau 2º nu pot genera pur și simplu direcții și strategii eficiente ale politicienilor sau cetățenilor. Ele trasează idei globale, nu vizează guvernele sau alte părți implicate.

Incapacitatea de a declara explicit care sunt țintele pe care fiecare țară trebuie să le atingă le permite liderilor să susțină obiective care par a fi ambițioase, dar care produc efecte nesemnificative.

Nicio formulă științifică nu poate stabili modul în care trebuie să se împartă echitabil povara ameliorării climatice globale între țări.

Monitorizarea atingerii obiectivelor trebuie efectuată la nivel mondial, altfel nicio țară nu va fi trasă la răspundere. Drept rezultat, la fiecare summit ONU privind schimbările climatice, se va exprima aceeași îngrijorare gravă că eforturile făcute nu sunt suficiente.

Acest lucru trebuie să se schimbe. Ar trebui să existe coerență între discuții, decizii și acțiuni.

Dar incoerența pare inerentă. Diplomații și politicienii jonglează cu discuțiile, deciziile și acțiunile, pe care le gândesc în mod independent pentru a satisface diverse interese și pentru a maximiza sprijinul pentru organizațiile lor.

În privința politicilor climatice, majoritatea guvernelor adoptă o poziție progresivă la nivel de discurs, dar optează pentru o poziție precaută atunci când vine vorba de acțiuni.

Obiectivele climatice ambițioase ale ONU par a nu reprezenta o condiție pentru a acționa, ci un substitut al acțiunilor necesare.

Cum ar trebui abordată corect problema: atingerea unui nivel zero de emisii

Nu trebuie să renunțăm la stabilirea obiectivelor climatice. Elaborarea unor politici complexe funcționează numai atunci când se stabilesc obiective ambițioase. Însă acestea trebuie să fie precise, cuantificabile, realizabile și motivante.

Chiar Convenția de la Paris oferă o soluție, ascunsă sub formulări vagi: atingerea unui nivel de zero emisii în a doua jumătate a secolului. Un astfel de obiectiv poate conduce la acțiuni concrete și adresează direct activități umane. Este clar că emisiile fiecărei țări trebuie să înceapă trendul descrescător, până ajung la zero. Este permis un sistem transparent de evaluare a acțiunilor guvernele naționale, orașelor, sectoarelor economice, companiilor și cetățenilor.

Încălcarea acordului ar fi astfel descurajată, fiindcă derapajele ar fi evidente și ușor de explicat publicului: scăderea sau creșterea emisiilor.

Obiectivul zero emisii ar pune presiune pe toate industriile care folosesc combustibili fosili — dacă trebuie să scădem nivelul emisiilor, de ce să ridicăm o altă centrală pe bază de cărbune sau o construcție prost izolată?

O viziune unitară de emisii zero ar putea chiar declanșa o cursă pentru a trece primul linia de sosire. Suedia dorește să ajungă acolo prin 2045. Regatul Unit a anunțat că intenționează să vină cu un plan de zero emisii în curând. Urmează Germania, imediat după alegeri.

Oamenii de stiință preferă stabilirea unor praguri clare pentru stabilizarea climatică, în timp ce politicienilor le plac simbolurile puternice. De asta țintele de scădere a temperaturii domină discursul asupra climei globale. Dar istoria dovedește că declarațiile nu produc automat și acțiuni concrete.

Dacă s-ar înlocui discursul care pune în prim plan limitarea creșterii de temperatură cu eforturile de a avea emisii zero, am putea evalua acțiunile în acest sens — ceea ce ar reduce la minim incoerența între declarațiile și acțiunile politice.

Și există precedent pentru o astfel de abordare: protocolul de la Montreal pentru protejarea stratului de ozon se concentrează în special pe încercarea de a elimina substanțele nocive, decât pe definirea unui obiectiv de stabilizare a stratului de ozon.

Prăpastia dintre emisii și efectele măsurilor care adresează încălzirea globală se accentuează rapid.

ONU a însărcinat Grupul interguvernamental privind schimbările climatice să efectueze o investigație detaliată a modului în care să se ajungă rapid — deși în acest moment pare nerealist – la pragul maxim de 1,5° al creșterii temperaturii. Asta riscă să deturneze atenția către o dezbatere despre obiective nobile, dar în care se pierde timp prețios — în loc ca atenția să se fixeze pe elementul central: emisii zero.

Oricare ar fi obiectivul nostru pentru limitarea creșterii temperaturii, emisiile globale trebuie să atingă punctul maxim și să intre pe trendul descrescător. Ne vom aminti de acordul de la Paris privind schimbările climatice ca fiind un real succes doar dacă accentul se va muta de la vorbe la fapte.

Titlul, introducerea și sublinierile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook 

Alte articole pe tema schimbărilor climatice:

Poate știința opri încălzirea globală?

De ce riscăm să nu producem suficientă energie regenerabilă la nivel mondial

Lipsa resurselor de apă va genera conflicte

Copyright: Project Syndicate 2016 - Toward a Viable Climate Target