Sari la conținut

PARASCHIVENIA SĂPTĂMÂNII | Ţâfnă şi insulte

Să vă dea Dumnezeu sănătate, suntem din nou împreună fiindcă se întâmplă acum”. Prin acest enunţ zglobiu şi neclar, Tudor Barbu îşi începe emisiunea de la B1TV. Ea se numeşte „Se întâmplă acum”, la fel ca pe vremea când postul-gazdă era OTV. Şi tot ca pe vremea OTV-ului, privitorul nedeprins cu senzaţiile tare simte nevoia irepresibilă de a-şi dilata pupilele în faţa prestaţiilor lui Tudor Barbu. În mod normal, nu-ţi trebuie mai mult de două minute ca să-ţi dai seama că omul e lucrat pe dinăuntru de nişte demoni care-l fac ferfeniţă. Discursul lui e cel pe care-l aştepţi de obicei din partea unui taximetrist cu fitilul scurt, a unui frizer căruia nu i-au ieşit pariurile la fotbal sau a unui cârciumar care îndoaie vinul cu apă. Nimic din alcătuirea personajului nu-l recomandă ca realizator de emisiuni. Are un ton viforos, de cruciat al dreptăţii gata să reteze oricâte capete ar avea hidra corupţiei. Jigneşte cu o naturaleţe stupefiantă, ceea ce trădează experienţă în domeniu. Practică, în plină transă argotică, un procedeu căruia englezii îi spun playing for the gallery şi are mereu în minte o tabelă de marcaj pe care punctează în meciurile permanente cu adversari care nu pot riposta. Îşi încheie fiecare segment de emisiune sperând că, instalaţi pe canapele, cu berea şi seminţele alături, oamenii de rând îl vor adora fiindcă „le zice bine, de la obraz”.

Tudor Barbu e spectaculos, nici vorbă. Dar spectaculozitatea lui se manifestă în registrul mahalalei, al certurilor ţăţeşti în faţa porţii sau peste gard. „Se întâmplă acum” se vrea o lupă aşezată pe hibele şi golăniile constatabile la tot pasul în România. Asta n-ar fi rău. Numai că în momentul când prezinţi aceste golănii golăneşte îţi ratezi menirea şi îţi tai crenguţa credibilităţii de sub picioare. Spun „crenguţă” în loc de „cracă” fiindcă, la ce traseu a parcurs până acum Tudor Barbu, până şi diminutivul dă impresia unei exagerări. Om al tuturor doctrinelor şi convingerilor, gata să sară de la PPDD la PNL şi de la OTV la B1 TV, hăituit de obsesia de-a fi haiducul naţiei, un fel de Robin Hood nevropat şi pus mereu pe harţă, Tudor Barbu face din studioul TV o tribună de la al cărei microfon se simte liber să profereze insanităţi şi injurii. Sigur, realizatorii de emisiuni nu trebuie să fie solemni şi ţepeni, ca şi cum ar fi înghiţit trei lămâi şi s-ar fi născut în jurul măturoiului. Există totuşi o stilistică ale cărei criterii s-ar cuveni desluşite tuturor celor care apar la televizor, precum şi celor care îi angajează. Aşa cum nu poţi umbla pe stradă descheiat la şliţ sau cu izmenele peste pantaloni, nu poţi realiza emisiuni TV în care să-i insulţi birjăreşte pe cei cărora ai să le reproşezi una şi alta. Un ins care profită de spaţiul de emisie ca să-l facă nemernic pe un medic şi imbecil pe un ministru e un om care, descalificându-se pe sine, descalifică şi postul care-l plăteşte. În acelaşi timp, un realizator pentru care „jigodie”, „panaramă”, „smardoi”, „cretin” şi „nătărău” sunt cuvinte de uz comun în prestaţia publică ar trebui să fie un bun magnet pentru amenzi din partea CNA, cu condiţia ca distinşii componenţi ai consiliului să se vindece de narcolepsie.

Nu trebuie omisă mimica lui Tudor Barbu, pe seama căreia se pot scrie doctorate. Am mai văzut oameni aparent normali care se preschimbă în carnasiere din clipa când intră în emisiune. Unora li se îngroaşă o venă, altora li se pătrăţeşte maxilarul, iar alţii intră într-o salivaţie abundentă şi-l pun pe moderator în situaţia de-a scoate umbrela de sub masă. Însă exemplar ca Tudor Barbu nu mi-a fost dat să văd . Lucrând mereu în orizontul versului eminescian „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă”, realizatorul îşi asumă rolul de sanitar febril al naţiei şi pare la un pas destul de mic de autoproclamarea mesianică. În ce fel se poate face curăţenie cu ajutorul murdăriilor, doar Tudor Barbu ştie – el şi figura lui mai mobilă ca a lui Louis de Funès şi mai încruntată decât a procurorilor care condamnau la ghilotină pe vremea Terorii. Tudor Barbu e un fanatic al rictusului apoplectic şi al interogaţiei scrâşnite. Nimic din ce spune şi ce face în emisiune nu se situează în parametrii temperaturii normale. Impetuos şi drastic, oţărât şi abundent în gesticulaţie, agresiv şi mojic, Tudor Barbu ar fi un excepţional muşteriu de birt, unde ar putea să toace întreaga lume la nişte mititei cu bere. Ar fi locul unde muştarul ar putea să-i sară fără grijă, fiindcă ar avea din belşug în farfurie. În schimb, în ipostaza de realizator TV, Tudor Barbu face deservicii uriaşe, mai cu seamă că postul la care se dă în spectacol a avut grijă ca, odată cu schimbarea de macaz, să se debaraseze de câţiva moderatori şi realizatori valoroşi. Cel mai blând lucru care se poate spune despre „Se întâmplă acum” este că n-ar trebui să se întâmple.