Populismul nu e soluția împotriva inegalităților
A durat mult până când creșterea inegalităților a prous impact asupra politicii. De acum înainte, prioritățile economice vor trebui să se modifice pentru a crea societăți și economii mai echitabile. Altfel oamenii ar putea dinamita actualele guverne și pune în loc populiști, după cum se întâmple deja în mai multe țări.
Politicienii vorbesc adesea despre inechitățile sociale, însă nu fac mai nimic atunci când ajung la putere. Modelele de creștere economică care presupun distribuirea inechitabilă a resurselor duc la dezamăgire față de sistemul politic și valorile culturale, la ostilitate față de experți, fragmentare socială și polarizare.
Nu e prima dată când admitem importanța modului în care sunt distribuite resursele economice. În țările în curs de dezvoltare excluziunea economică și inegalitatea au fost întotdeauna piedici pentru o creștere sănătoasă pe termen lung. În asemenea condiții, măsurile de creștere economică sunt nesustenabile politic și în final perturbate de crize politice, mișcări sociale sau violență.
În SUA, creșterea inegalităților a devenit o realitate din anii 1970, când relativ echitabila distribuție a beneficiilor economice de după Al Doilea Război Mondial a intrat în declin.
Spre sfârșitul anilor ‘90, când tehnologiile digitale au început să automatizeze și să elimine joburile de rutină, creșterea inegalităților s-a accelerat.
Economiștii urmăresc de mult aceste trenduri.
Economistul David Autor și colegii de la Massachusetts Institute of Technology au documentat în amănunt impactul globalizării și al dispariției joburilor de rutină din cauza tehnologiilor digitale. Recent, lucrarea economistului francez Thomas Piketty, “Capital in the Twenty-First Century”, a amplificat conștientizarea inegalităților și a descris câteva posibile cauze ale acestui fenomen. Raj Chetty și Emmanuel Saez, doi tineri economiști geniali, au îmbogățit dezbaterea prin noi studii.
Jurnaliștii au sesizat existența acestor tendințe, iar astăzi e greu să găsești pe cineva care să nu fi auzit de “1%” - eticheta pusă celor aflați în topul averilor globale.
Mulți oameni sunt îngrijorați de această fractură a societății: o clasă prosperă a elitelor în vârf și restul în dificultate.
În ciuda acestor tendințe pe termen lung, statu-quoul politic nu a fost contestat înainte de 2008.
Politicienii nu au fost stimulați să rezolve problema distribuției inechitabile până acum, în special din cauza modului în care erau finanțate campaniile electorale
Statele Unite au reguli permisive de finanțare a campaniilor electorale, iar corporațiile și indivizii bogați contribuie în mod disproporționat la cheltuielile politicienilor.
În termeni ideologici, oamenii se tem de un guvern ce are tendința de a-și lărgi sfera de acțiune. Ei recunosc existența problemei inegalităților și susțin de principiu politicile guvernamentale pentru educație și sănătate, dar sunt neîncrezători în politicieni și birocrați. În ochii cetățenilor, guvernele sunt în cel mai bun caz ineficiente și preocupate de propriul interes, iar în cel mai rău caz dictatoriale și opresive.
Totul a început să se schimbe odată cu apariția tehnologiilor digitale și a Internetului, dar mai ales a rețelelor sociale. Așa cum a arătat Barack Obama la alegerile din 2008, apoi Bernie Sanders și Donald Trump anul acesta, acum e posibil să finanțezi o campanie costisitoare și fără ajutorul “big money” (bani de la corporații mari).
Chiar dacă banii încă fac parte din procesul politic, influența nu mai aparține exclusiv corporațiilor și indivizilor bogați. Rețelele sociale permit acum unor mari grupuri de oameni să se mobilizeze. Platformele de acest tip au redus costurile organizării politice și dependența de bani a candidaților și au produs un mijloc alternativ pentru colectarea de fonduri.
Cei care sunt nemulțumiți de inegalități vor putea avea de acum o voce și puterea de a influența luarea deciziilor.
Tehnologia digitală resetează structura economiei și poate reechilibra relațiile de putere în democrațiile lumii, chiar și în cazul unor instituții care altădată erau sub influența banilor și a bogăției.
Apariția unor noi voci influente în politică trebuie salutată. Însă ea nu poate înlocui o conducere politică avizată și nu poate garanta politici rezonabile.
Pe măsură ce prioritățile politice se schimbă, va trebui să concepem soluții creative pentru a preveni o proastă guvernare populistă.
Despre autor: Michael Spence este laureat al Premiului Nobel pentru economie. Este profesor la NYU Stern School of Business, precum și Senior Fellow la Hoover Institution din cadrul Stanford University.
Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook
