Sari la conținut

Protejarea comerțului cu arme pare mai importantă decât apărarea copiilor din zone de război

Acum douăzeci de ani, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite primea un raport realizat de fostul Ministru al educației din Mozambic, Graça Machel, care detalia efectele conflictelor armate asupra copiilor.

După ce documenta tiparul unor atacuri sistematice care includeau ucideri, violuri și înrolări forțate în grupări militare, Machel concluziona: “Ceea ce se întâmplă este lipsit de cele mai elementare valori umane. E greu ca umanitatea să decadă mai mult decât atât.”

Dar Machel greșea.

O generație mai târziu, omenirea atinge noi abisuri ale degradării morale. Copiii care trăiesc în zone de conflict sunt ținta unei violențe fără precedent, iar sistemul ONU de protejare a drepturilor omului este încălcat cu impunitate.

The Republic Of Yemen

Yemen. În vârstă de 8 ani, Abbas este victimă de război: schijele de la o mină de teren l-au lăsat fără un ochi și cu semne pe tot corpul. Foto: Brent Stirton/Getty Images

Acest război are multe forme. În unele cazuri, copiii sunt ținte principale. Violul, căsătoria forțată, sclavia și răpirea au devenit tactici obișnuite pentru Statul Islamic în Iran și Siria, pentru Boko Haram în Nigeria de Nord și pentru grupurile similare din Afganistan, Pakistan și Somalia. Uciderea copiilor pentru că merg la școală e văzută ca strategie militară.

În alte situații, copiii sunt simultan agresați de stat și de actori non-statali. În Sudanul de Sud, guvernul și forțele rebele au ucis, violat și înrolat copii de la începutul conflictului din 2013. Agresiunile au fost atât de brutale, sistematice și extinse încât pareau autorizate de la cel mai înalt nivel politic — într-adevăr, raportul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, publicat anul acesta, arată că forțele guvernamentale ale Sudanului de Sud au fost intens implicate în astfel de activități. Asta ar putea explica de ce nimeni nu a fost tras la răspundere pentru uciderea a 130 de copii în mai 2015, în statul Unity (regiune a Sudanului de Sud).

Alteori copiii sunt victime colaterale ca urmare a nerespectării legilor și regulamentelor de apărare civilă din zonele de conflict. În Siria, copiii din Aleppo, Homs și din alte orașe au fost victime ale gazelor de luptă sau ale “barrel bomb” folosite de forțele guvernamentale în pofida legilor internaționale.

Ocolirea școlilor și a spitalelor e ignorată: mai mult de 25% dintre școlile din Siria au fost distruse sau închise forțat.

Liderii politici ai Arabiei Saudite consideră irelevantă Convenția de la Geneva (fundamentul legal al protecției civililor necombatanți). În luna august, un raid aerian al Arabiei Saudite efectuat asupra unei suburbii din Saada (Yemen) a lovit o școală și a ucis 10 copii. A fost doar unul din episoadele unui trend amplu de atacuri asupra școlilor, spitalelor și piețelor.

În ultimul an, coaliția condusă de Saudiți a lovit în Yemen patru spitale susținute de organizația neguvernamentală “Doctori Fără Frontiere”.

Scale Of Devastation Is Seen In Gaza As Tense Five Day Ceasefire Agreed

Gaza. Casă demolată în august 2014. Foto: Dan Kitwood/Getty Images

Violența actuală împotriva copiilor este departe de ce și-a putut imagina Machel în urmă cu două decenii. ONU a instituit un Reprezentant Special pentru Copii și Conflicte Armate cu misiunea de a identifica și raporta Secretarului General și Consiliului de Securitate părțile aflate în conflict, care sunt responsabile de încălcări flagrante și persistente. Reprezentantul special monitorizează șase tipuri de încălcări ale drepturilor copilului: ucideri și mutilări, violențe sexuale, recrutări militare, atacuri asupra școlilor și spitalelor, răpiri și refuzul accesului la ajutoare umanitare.

Violența împotriva copiilor persistă nu din cauza unui deficit de drepturi, ci din cauza a ceea ce Eva Svoboda (Overseas Development Institute) descrie ca o “criză a conformării”. Comunitatea internațională nu reușește să aplice legile, normele și regulile care definesc civilizația.

Ca să vorim deschis, uciderea, mutilarea și terorizarea copiilor a devenit o afacere fără riscuri.

Criza nerespectării legilor începe de la vârful ONU și coboară spre bază, prin Consiliul de Securitate la Adunarea Generală, apoi la guvernele membre.

Să examinăm campania Arabiei Saudite în Yemen. La începutul anului, Arabia Saudită a fost pusă pe “lista rușinii” a secretarului general ONU pentru bombardarea țintelor civile și uciderea copiilor în Yemen. Însă în iunie,  Arabia Saudită a fost scoasă de pe listă în urma lobby-ului intens al guvernului Saudit și al aliaților săi americani și europeni care-i furnizează armamentul.

Oricare ar fi fost intenția, semnalul transmis este că protejarea comerțului cu arme are prioritate în fața apărării copiilor.

Șirul nesfârșit de rapoarte despre violarea drepturilor copilului e în pericol să devină irelevant. În timp ce biroul reprezentantului special face o treabă grozavă prin demascarea agresiunilor la adresa copiilor (uneori chiar negociază eliberarea soldaților-copii), sancționarea crimelor lasă mult de dorit.

Liderii mondiali s-au întâlnit luna aceasta în New York pentru a 71-a Sesiune a Adunării Generale, un bun prilej pentru a susține din nou valorile ce stau la baza prevederilor ONU privind drepturile omului.

Singurul mod de a pune capăt impunității pentru odioasele crime împotriva copiilor se poate face prin impunerea responsabilității și aducerea în fața justiției a vinovațior.

Ca un prim pas, instituții de tipul Curții Penale Internaționale de la HAGA sau al Curții Africane pentru Drepturile Omului și  Popoarelor ar trebui să colaboreze mult mai strâns cu reprezentantul special al ONU.

Dar problema este atât de amplă, iar cultura impunității atât de adânc integrată, încât e nevoie de inițiative mult mai îndrăznețe.

Având în vedere eșecul instituțiilor existente, poate că e timpul să constituim o nouă instituție, o Curte Penală Internațională a Copilului, autorizată să efectueze cercetări și urmăriri penale împotriva statelor și actorilor non-statali pentru crime de război împotriva copiilor.

Cu toții tolerăm ca legile drepturilor omului să devină irelevante. Protecția copiilor din zonele de război poate fi acea cauză comună care să mobilizeze o planetă divizată.

Despre autor: Kevin Watkins este Directorul organizației Save the Children UK

Copyright: ProjectSyndicate

Titlul și sublinierile aparțin editorului secțiunii (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Pentru mai multe Opinii și Analize, puteți urmări pagina de facebook (like).