Analiză România are nevoie de o strategie și măsuri concrete pentru educația digitală

Data publicării:
Victor Negrescu
Victor Negrescu
Europarlamentar PSD
Agora Digi este un proiect editorial al Digi24.ro, o platformă unde sunt invitați să contribuie cu opinii, idei și comentarii cei mai importanți lideri politici, lideri de opinie, personalități marcante ale vieții publice. Victor Negrescu este europarlamentar PSD.
victor negrescu
Europarlamentarul PSD Victor Negrescu. Foto: Arhivă Digi 24

Pe lângă efectele negative pe care le generează, orice criză conține și oportunități. Ea deschide calea spre inovație, dezvoltare, modernizare, îmbunătățire și perfecționare. Pentru sistemul de educație, digitalizarea reprezintă o astfel de oportunitate, un pas înainte pe care îl putem face, dacă știm cum, dacă înțelegem foarte bine contextul și dacă reușim să gestionăm în mod eficient riscurile pe care le conține. Din păcate au trecut aproape două luni de la închiderea școlilor și nu există nicio strategie coerentă privind educația digitală.

Digitalizarea educației este un instrument de adaptare la criza curentă, dar este și un proces necesar (care precede și transcende această criză). Este o cale pentru a face școala mai atractivă pentru elevi, mai adaptată nevoilor și stilului lor de viață, mai eficientă în a dezvolta competențe și în a asigura învățarea continuă. Educația digitală trebuie să fie incluzivă, accesibilă pentru toți. Dar educația digitală este mai mult decât accesul la un dispozitiv conectat la internet. Această regrupează o serie de principii și metode educaționale noi care presupun o altfel de interacțiune cu elevul sau studentul și necesită o abordare integrată la nivel național. Dacă nu pleacă de la această premisă, de la o astfel de înțelegere a rolului educației digitale, orice politică publică în acest domeniu riscă nu doar să fie supusă eșecului, ci să adâncească problemele cu care școala românească se confruntă.

În mod evident, disponibilitatea resurselor tehnice (acces la internet, deținerea unui computer, a unei tablete, a unui smartphone sau a mai multor astfel de dispozitive, în cazul familiilor cu mai mulți copii) este un prim factor care generează inegalități și care limitează accesul la educația online. Un studiu realizat recent de doi experți în politici educaționale de la SNSPA arată că cei mai afectați sunt acei copii al căror acces la educație era oricum îngreunat de problemele economice și sociale cu care aceștia și familiile lor se confruntă.

Să nu uităm că ministrul Educației admitea recent că 250 de mii de elevi nu au acces la educația online. Însă o cercetare recentă pare să sugereze că numărul lor e mult mai mare. 32% dintre copiii înscriși în învățământul preuniversitar din România nu au acces individual la un dispozitiv dedicat funcțional (ex. laptop, tabletă, desktop) pentru școala online, arată un studiu realizat în luna aprilie de IRES pe un eșantion de părinți. Doar două treimi dintre părinți au declarat că, pe perioada stării de urgență, au fost organizate zilnic lecții online cu copiii lor, și doar jumătate dintre elevi au avut contact cu profesorii sau învățătorii pentru toate materiile.

Este un tip de inegalitate care accentuează gravele probleme din sistemul educațional din România utilizat prea mult în luptele politice interne. De la proiectul România Educată finanțat din bani europeni care nu a produs niciun impact în sistemul educațional, până la dispariția agenției care se ocupă de dezvoltarea învățământului dual, lista politizării fără rezultat a sistemului este lungă.

Asupra inegalității am atras atenția în mai multe rânduri, la București și la Bruxelles, și am solicitat o intervenție comună, la nivelul Uniunii Europene, prin intermediul unui apel pentru acces la educație digitală, susținut de zeci de europarlamentari din diferite grupuri politice și state membre. În calitate de europarlamentar și de raportor al Comisiei de Educație din Parlamentul European pentru structurarea politicilor europene privind educația digitală consider că este important să acționăm pentru a reduce decalajului major existent între elevi, comunități, mediul rural și mediul urban, regiuni și țări membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește accesul egal la educație și la resurse educaționale.

România este profund afectată de această inegalitate, care amenință să pericliteze șansele unor generații întregi de copii și tineri și să afecteze dezvoltarea noastră ca țară în anii următori. Tocmai de aceea am solicitat Uniunii Europene să aloce fonduri și să aplice politici pentru cei dezavantajați, dar am cerut și guvernului României să acționeze – venind, de fiecare dată, cu propuneri concrete precum achiziționarea de echipamente din fonduri europene, scoaterea tarifării internetului pentru aplicațiile educaționale sau crearea unei platforme educaționale naționale după modelele folosite de alte state. Însă de multe ori implicarea directă este cea mai bună garanție a obținerii de rezultate.

Așa a apărut o inițiativă care sper să aducă ajutor și să inspire acțiune inclusiv la nivel guvernamental. Am coagulat o echipă formată din cadre didactice, antreprenori din domeniul digital, reprezentanți ai societății civile și personalități publice, care a creat prima tabletă educaţională din România.

Este vorba de o soluție informatică ce transformă dispozitivul mobil într-un sistem educațional ce conține aplicații și materiale educaționale adaptate învăţământului digital dar și oferă garanția unui mediu sigur și propice învățării pentru utilizatori. Proiectul cuprinde mai multe elemente printre care distribuția gratuită a câtorva sute de tablete educaționale către copii din zonele cele mai defavorizate, fără acces la tehnologie, implementarea soluției educaționale în mod gratuit acolo unde se dorește, cursuri și formări specializate pentru elevi și profesori, ghiduri de utilizare sau dezvoltarea de inițiative destinate creșterii calității procesului educațional. Îmbucurător este că deja partenerii și-au declarat disponibilitatea pentru extinderea la scară națională a proiectului.

Este un pas, unul mic având în vedere nevoile sistemului educațional, dar această inițiativă neguvernamentală are rolul de a arăta că inegalitățile care afectează școala românească pot fi combătute, cu resurse utilizate eficient, gândire strategică și, mai ales, voința de a acționa rapid.

Egalitatea de șanse și accesul la educație de calitate pentru cei mici, dar și pentru cei mari pot fi asigurate în epoca digitală prin implicarea autorităților și prin colaborarea acestora cu mediul privat și societatea civilă. România are începute încă din perioada guvernelor anterioare proiecte europene în valoare de circa 100 de milioane de euro în domeniul educației, proiecte care din păcate stagnează din cauza lipsei de implicare și care ar fi putut ajuta cu adevărat sistemul.

În schimb se finanțează de la bugetul de stat lucruri care ar fi putut să fie făcute din bani europeni și se creează artificial noi programe incomplete de formare pentru profesori deși ele există deja. Este inacceptabil să nu avem încă o platformă educațională națională deși există state europene care le oferă gratuit iar inițiative precum Clasa Virtuală realizată de PES activists România sau platforma Primăriei Capitalei se dovedesc a fi un real succes.

Un moment de criză dramatică poate însemna dezvoltare accelerată, dacă există voință și viziune. Dar se mai impune o precizare aici – educația nu este ceva ce-i privește doar pe elevi, profesori și părinți, e ceva ce ne privește pe toți, iar acum educația are nevoie de ajutor și solidaritate dinspre toate zonele societății.

Acesta a fost resortul care ne-a mobilizat pe noi, un grup eclectic, dar cu dorință de cooperare și hotărât să acționeze rapid pentru a crea prima tabletă educațională românească – aceasta va fi prezentată public marți, 12 mai, în cadrul unei conferințe online dedicate Educației digitale în Europa găzduite de Biroul de legătură al Parlamentului European în România. În pregătirea acestei conferințe am discutat cu zeci de oameni implicați în acest fenomen și pot spune că țara noastră are toate șansele să devină un lider regional dacă autoritățile ar depune eforturile necesare pentru a integra toate aceste idei și soluții existente într-o strategie coerentă privind educația digitală. România are nevoie de o strategie și de măsuri concrete pentru educația digitală mai ales că este din ce în ce mai probabil că această formă de învățământ va deveni complementară cu metodele clasice de predare.

Ce încercăm să facem prin inițiativele noastre este de a arătă că implicarea este întotdeauna parte din soluție, indiferent care este criza. Este un îndemn pentru autorități să gândească și să acționeze cât mai urgent. Dar este și o provocare pentru mediul de afaceri în a acționa direct asupra unui domeniu de care depinde viitorul societății și economiei românești. Implicați-vă în astfel de proiecte care mențin contactul tuturor copiilor din România cu activitatea de învățare! Miza este nu doar despre forța de muncă calificată a decadelor următoare (pe care cu toții ne-o dorim cât mai bine adaptată la cerințele societății moderne, iar acest lucru nu se poate realizat decât prin intermediul școlii). Miza educației digitale este legată chiar modelarea viitorului pe care ni-l dorim pentru România.

Partenerii noștri