Sari la conținut

Sfârșit de epocă pentru baronii spitalelor

Mare deranj în rândul șefilor din sănătate provoacă ordonanța de urgență adoptată astăzi de Guvernul Cioloș privind profesionalizarea managementului în spitale. Pe toate vocile și toate canalele au început să curgă criticile și acuzele. Ba că e musai ca managerul să fie medic, pentru a cunoaște bine sistemul, ba că ne-am îndepărta de „lumea civilizată medicală”. S-a sugerat chiar că actualul ministru al Sănătății și Guvernul din care el face parte aruncă în aer, cu respectiva ordonanță, „tot ce înseamnă învățământ” și sistemul de sănătate. Adevărul este, însă, că era mai mult decât necesară stabilirea unor reguli mai clare de selecție și de conduită pentru managerii de spital. Cum s-ar fi impus chiar un pas în plus și anume ca în evaluarea șefilor de spital să conteze și criterii precum transparența și buna gestiune financiară în ceea ce privește achizițiile publice.

hol de spital cam bantuit - captura

Managerul de spital nu se ocupă doar de chestiuni tehnice și, de multe ori abstracte pentru ceilalți oameni, de genul „execuție bugetară”, „indice de concordanță între diagnosticul la internare și diagnosticul la externare” sau „rata infecțiilor nosocomiale”. Cum nu se ocupă nici doar de chestiuni organizatorice, precum stabilirea programului de lucru, numiri în funcții, negocieri de contracte colective, încheieri de contracte de furnizare bunuri și servicii. Managerul de spital se ocupă și de destine. Și nu e vorba doar de pacienții care trec pragul spitalului, ci și de asistente, infirmiere, doctori și toți ceilalți care fac să funcționeze „mașinăria” ce salvează vieți ori, dimpotrivă, grăbește sfârșitul.

„Fiecare dintre noi, atunci când facem curățenie acasă, primele lucruri pe care le facem sunt să ducem gunoiul și să deschidem fereastra. Astăzi, deschidem fereastra” - Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății

Plecând de la aceste premise este normal, de pildă, ca managerul de spital să fie „încorsetat” în programul 8.00-16.00, orice altă activitate - fie ea medicală, științifică sau didactică - urmând să se desfășoare, de regulă, în afara orelor menționate. Altfel, vom avea în continuare manageri care fac, concomitent, de toate: se ocupă și de problemele spitalului, și de cele ale Universității de Medicină și Farmacie, fac parte din comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, dar fac și operații, țin cursuri, scriu cărți și articole în reviste de specialitate, susțin zeci de prezentări, participă la o sumedenie de conferințe și simpozioane și, nu în ultimul rând, oferă consultanță companiilor producătoare de medicamente.

Bine, recordul imbatabil în materie l-a deținut Sorin Oprescu, atunci când era, simultan, în perioada 2001-2005, senator, directorul Spitalului Universitar de Urgență București, directorul Spitalului Elias, profesor universitar la UMF „Carol Davila” și vicepreședinte al PSD. Înainte de a închide paranteza cu fostul primar general, dacă vă întrebați cumva ce s-a mai întâmplat cu el după trimiterea în judecată într-un dosar penal, aflați că acesta nu doar că și-a reluat activitatea de chirurg la Spitalul Universitar, dar a fost înscăunat șeful Secției Chirurgie Generală IV.

La fel de binevenite și de bun simț, până la urmă, sunt și interdicțiile ca managerul de spital să nu facă parte din conducerea vreunui partid sau ca rudele sale până la gradul IV să nu aibă funcții de conducere în unitatea pe care el o administrează. Atenție, nu este vorba că rudele nu pot lucra în spitalul respectiv, ci doar să nu fie și șefi de secție, laborator, etc! 

Pe același raționament, rudele până la gradul IV ale managerului să nu poată deține părți sociale la firmele care au contracte cu spitalul. Altfel, cum te poți asigura că respectivul șef de spital nu are o înclinație „naturală” spre produsele/serviciile firmei soției, fratelui, mamei, etc.? Mai ales că, după cum va arăta digi24.ro, în zilele următoare, peste 92% din achizițiile făcute în sistemul sanitar se fac prin cumpărare directă sau negociere cu un singur ofertant! Fără licitații, adică. Iar, pentru a nu bate la ochi, contractele delicate sunt fracționate în mai multe contracte mai mici, răsfirate prin toate categoriile SEAP-ului, ca și cum spitalul ar cumpăra de la aceeași firmă o lună prin cumpărare directă, altă lună prin negociere, altă lună prin invitație de participare și tot așa.

De ce sunt obligatorii modificări de genul celor aduse astăzi de Guvern? Pentru că nu poți pompa continuu bani într-un sistem fără să te intereseze și cum sunt cheltuiți banii respectivi. Nu poți crește constant salarii și bugete de spital făcându-te că nu vezi că se înmulțesc la DNA dosarele în care manageri de spital sunt acuzați că încasau, pentru contractele încheiate de unitatea medicală, comisioane între 5% și 20%. Spre lămurire, în primele opt luni ale anului 2016, șase manageri de spital (de la Institutul Oncologic A. Trestioreanu București, Spitalul Bagdasar-Arseni, Spitalul Anton Cincu Tecuci, Spitalul Sf. Ioan București și Spitalul Județean Constanța) au fost trimiși în judecată pentru luare de mită.

Cum nu te poți preface la infinit că nu există conflicte de interese sau politizare în sistemul sanitar.

Ce nu a făcut încă Ministerul Sănătății? Nu a introdus printre criteriile de evaluare a managerilor de spital criterii precum transparența și buna gestiune financiară în ceea ce privește achizițiile publice. Adică, orice cheltuială pe care o face un manager să răspundă, cu adevărat, principiilor economiei, eficienței și eficacității.

Cum nu a onorat o altă promisiune: crearea unui mecanism de prioritizare și monitorizare a investițiilor în sistemul sanitar. Ca pe viitor, eventual, să nu ne mai trezim că avem în loc de barocameră pentru tratarea arsurilor o cameră pentru terapii antiîmbătrânire.