Sari la conținut

Ce va fi altfel decât pe vremea OUG 13

În ultimele luni, falia dintre putere şi societate s-a adâncit, iar o alta a apărut şi capătă amploare chiar în interiorul celui mai mare partid din coaliţia de guvernare. Un lucru care nu trebuie ignorat, căci e foarte probabil ca evenimentele ce vor avea loc în perioada următoare să fie influenţate considerabil de interacţiunea celor două fenomene.

20171126192304_IMG_6146_1-01 - proteste 26 nov 2017 ganea

FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea

A reuşit coaliţia PSD-ALDE în 10 luni ce n-ar putea face 5 uragane în 10 ani: Euro mai mare, benzină mai scumpă, restul preţurilor mai sus, inflaţia la galop, investiţii spre zero, antreprenorul demonizat, bugetarii păcăliţi, companiile hărţuite, străini ostracizaţi, magistraţi scoşi din sărite, criminali, violatori şi tâlhari scoşi din puşcării, România scoasă în stradă!

Mai mult, Curtea Constituţională a devenit obiectul unei lupte politice de anvergură.

Situaţia României este în acest moment una delicată, iar dat fiind fondul zugrăvit mai sus rezultă că perspectiva nu poate nici ea arăta diferit.

Pe deasupra, mai grav chiar şi decât tot acest peisaj anost e faptul că puterea politică şi-a demonstrat ireversibil hotărârea de a-şi exercita mandatul, programatic, împotriva societăţii. 

Adoptarea prin OUG a modificărilor la Codul fiscal în ciuda tuturor semnalelor de alarmă trase de analişti, sindicate, patronate şi cu oameni ieşiţi în stradă tocmai sub geamul Guvernului, a semănat, la virgulă, cu operaţiunea OUG 13 din luna ianuarie. La rându-i, activitatea nestingherită a comisiei speciale de modificare a legilor justiţiei, sub coordonarea lui Florin Iordache, aşterne premisele ca situaţia să se repete şi aici, chiar dacă tehnic nu va fi vorba de ordonanţă, ci de pachet de legi.

Tot acest curs al evenimentelor indică faptul că majoritatea PSD-ALDE şi Guvernul Tudose conduc ţara în contra interesului public.

Ce urmează de aici încolo? Ei bine, în parte poate fi anticipat luând ca reper experienţa din ianuarie-februarie, în parte poate fi anticipat înţelegând în primul rând că, acum, bazinul nemulţumiţilor e mult mai larg.

Sindicatele, care în ianuarie-februarie au tăcut mâlc, deşi mutilarea Codurilor penale i-ar fi afectat şi pe membrii lor, fac azi front comun cu cetăţenii ieşiţi acum 10 luni să apere justiţia şi statul de drept, cu patronii cu care până mai ieri se aflau doar în contencios, cu multinaţionalele pe care mulţi lideri de sindicate au fost tentaţi la un moment dat să le ostracizeze pe tonul dat de PSD şi ALDE.

E drept, la protestul de duminică seară numărul sindicaliştilor ieşiţi în stradă a fost infim. Din partea Cartel Alfa, de pildă, au fost doar 600 în Bucureşti şi cel mult 2.000 în restul ţării, potrivit cifrelor avansate de liderul confederaţiei, Bogdan Hossu. Acesta din urmă admite că marile confederaţii au pornit cu stângul, invocând lipsa de timp pentru organizare. În schimb, anunţă o mobilizare substanţială în perioada următoare.

Una peste alta, guvernarea a făcut aerul tot mai irespirabil şi, având în vedere probleme personale cu justiţia ale unor lideri ai coaliţiei PSD-ALDE, nu este dificil de identificat resortul care animă o asemenea atitudine. 

Dacă acum 10 luni, în chestiunea OUG 13 şi a graţierii, întrebarea principală a străzii gravita în jurul lui CÂND şi CUM vor repara aleşii răul făcut, de data asta lucrurile stau diferit. În chestiunea OUG privind Codul fiscal şi a pachetului de legi privind justiţia, întrebarea de bază ar putea fi: În ce condiţii se va mai pleca din stradă?

În februarie, după OUG 14 şi reîmpachetarea graţierii în proiect de lege, oamenii s-au retras la casele lor imediat ce au simţit că pericolul nu mai e iminent, demonstrându-şi astfel buna-credinţă şi desfiinţând tezele propagandei puterii, care vorbeau de tentativa "soroşiştilor" de a deturna rezultatul votului de la parlamentare.

Acum, când aceeaşi majoritate parlamentară, condusă de aceiaşi lideri ca în ianuarie-februarie, procedează exact în acelaşi mod, ce i-ar mai putea face pe oameni să aibă încredere în eventuale promisiuni de dezamorsare şi eventuali paşi înapoi făcuţi de putere, sub presiunea străzii?

Dacă în ianuarie-februarie, strada a evaluat coaliţia PSD-ALDE prin prisma acţiunilor imediate pe problema dată, n-ar fi lipsit de fundamente ca în noiembrie-decembrie evaluarea protestatarilor să se concentreze pe potenţialul de recidivă al puterii.

În raport cu strada, liderii PSD-ALDE şi-au epuizat integral rezerva de încredere, prin urmare chiar şi un eventual deznodământ pozitiv, precum concesii masive făcute de putere sub presiunea publică, riscă să fie alterat de suspiciunea că, de fapt, aceşti conducători încearcă doar să câştige timp pentru a se regrupa.

O suspiciune întemeiată, având în vedere faptul că după 10 luni a trebuit să ne revedem în Piaţa Victoriei şi alte "pieţe" din oraşele ţării.

O suspiciune pe care actuala conducere a PSD nu o va mai putea niciodată spulbera şi.

Şi, prin toate astea, o suspiciune care tinde să devină elementul de bază al atmosferei din stradă, în perioada următoare.

Iată de ce devine mai important ca oricând să privim spre rezultatul frământărilor din PSD,  care în cele din urmă pot fi cheia pentru îndepărtarea riscului de a intra într-un cerc vicios din cauza faliei fără precedent dintre stradă şi actuala conducere a coaliţiei şi a puterii legislative.