Virusul Zika explicat

Data actualizării: Data publicării:
Dr. Iosif Niculescu
Dr. Iosif Niculescu
Absolvent al facultății de medicină Carol Davila, are specialitatea în obstetrică-ginecologie. A lucrat în Africa de Sud și a avut activitate științifică în cadrul Facultății de Medicină din Durban. În 1999 a revenit în Europa și a practicat în clinici și spitale din Germania, atât în sistemul public cât și în cel privat, până la poziția de șef de secție. Între 2009 – 2010 a fost director al spitalului de obstetrică și ginecologie Regina Maria din București. În 2011 a deschis propriul cabinet în sudul Germaniei. În 2014 a revenit în România (colaborări cu Intermedicas, Medicover, Medsana și Sanador).
GettyImages-507416952

Foto: Brazilia, intervenție împotriva țânțarului Aedes aegypti, de Guliver/Getty Images

Istoric

Virusul a fost pentru prima dată identificat la maimuțe în anul 1947, în pădurea Zika din Uganda, iar primul caz uman a fost descoperit în 1952, în aceeași țară. Până de curând, numărul cazurilor s-a limitat la câteva sute pe an și ca incidență geografică: țări africane precum Egipt, Gabon, Sierra Leone, Tanzania, Uganda, și în unele regiuni ale Asiai precum India, Indonezia, Thailanda, Vietnam.

În ultimii ani, țânțari purtători au fost descoperiți în zone din Oceanul Pacific, Micronezia și Polinezia, și începând de anul trecut în cele două Americi — fapt ce arată că arealul acestor țânțari, ce fac parte din specia Aedes aegypti (la fel ca cei purtători de febra galbenă ori Dengue), s-a extins considerabil.

Primul caz de infestare pe cale sexuală (contact sexual neprotejat)  s-a înregistrat în 2009, în Statele Unite.

Presa medicală mondială s-a alertat în urma epidemiilor de Zika din Polinezia și Noua Caledonie, ultimul și cel mai recent semnal de alarmă venind odată cu epidemia din America de Sud, mai cu seamă din Brazilia, din 2015.

Infectarea cu Zika

Zika a fost pentru prima dată asociat unei microcefalii în cazul unui nou născut din Brazilia, în anul 2015. De atunci, potențialul risc la adresa sănătății bebelușilor ale căror mame au fost expuse la virus a ajuns în atenția virusologilor.

Autoritățile sanitare braziliene au raportat un număr alarmant de mare de cazuri de microcefalie în ultimul an, peste 3500, comparativ cu cel din anii precendenți, sub 200 pe an, această creștere fiind concomitentă cu cea a infecțiilor cu virusul Zika din rândul populației. În multiple cazuri de microcefalie descoperite la ultrasunete a fost confirmată prezența virusului la nivelul lichidului amniotic din placentă, după ce mamele s-au prezentat la medic acuzând simptome tipice febrei Zika, în diverse stadii de sarcină.

Deși este prematur de concluzionat (studii mai ample fiind în curs de desfășurare) OMS, împreună cu Statele Unite, Canada și, mai apoi, Uniunea Europeană au eliberat un avertisment la nivel mondial legat de călătoriile înspre regiunile în cauză și mijloacele de prevenție a unei infectări, în timp ce unii șefi de state ca Republica Dominicană, Ecuador, Columbia, Jamaica și-au sfătuit populația tânără să-și amâne planurile de a deveni părinți până când riscurile sunt evaluate exhaustiv.

Pe lângă toate acestea, virusul Zika se presupune a fi cauza nu numai microcefaliei, dar și a unor complicații autoimune și oculare în rândul bebelușilor.

Efecte în rândul adulților

Odată intrat în corp, acest virus produce simptomele unei îmbolnăviri în doar 20% din cazuri, acestea fiind foarte asemănătoare și, deci, ușor de confundat cu cele ale altor arboviroze ca febra galbenă, Dengue sau Chikungunya. Acestea includ febră, erupții cutanate, cefalee, dureri musculare și ale articulațiilor (de la mâini și picioare), conjunctivită. În cele mai multe cazuri, simptomele dispar după maxim 7 zile. Deși nu există tratament specific, se recomandă repausul pentru persoanele afectate, hidratare și eventual medicamentele obișnuite administrate în cazul durerilor și al febrei.

Ca afecțiune, Zika nu prezintă riscuri vitale pentru adulți, simptomele fiind ușoare și de scurtă durată, însă o atenție sporită trebuie acordată femeilor însărcinate, dat fiind faptul că din ce în ce mai multe studii arată o strânsă legătură între această afecțiune și probleme neurologice și oculare la nou-născuți.

Recent, se discută despre noi efecte în rândul adulților, cum ar fi asocierea cu sindromul Guillain-Barre, care poate cauza paralizie timp de mai multe luni sau chiar ani de zile — cazurile sunt foarte rare și încă nu există concluzii ferme pe subiect.

În iulie 2016 s-a înregistrat primul caz de deces din SUA al unui pacient adult, în urma unor complicații apărute după contactarea virusului Zika. Cu câteva luni înainte, un alt deces era semnalat în America de Nord. Deși decesele sunt asociate cu virusul Zika,  nu este clar în ce măsură a contribuit acest virus.

Diagnostic

Apariția simptomelor după eventuale călătorii recente în țările de pe lista zonelor endemice trebuie tratată cu seriozitate. Un control medical este recomandat. Medicul va identifica corect prezența virusul Zika în organism doar după o serie de investigații.

Ilustrație oferită de Ministerul Sănătății

Diagnosticul serologic (prin identificarea anticorpilor n.r.) poate fi dificil, fiind posibile reacții încrucișate cu alți flaviviruși, de exemplu al febrei galbene, Dengue sau al encefalitei japoneze.

Astfel, se recomandă evitarea administrării de anti-inflamatoare non-steroidiene ca aspirina ori ibuprofenul până la diagnosticarea febrei Zika, deoarece, în cazul unei infestări cu Dengue, aceste substanțe pot duce la hemoragii care ar înrăutăți starea de sănătate.

Virusul este depistat (cel mai eficient n.r.) prin PCR, adică o amplificare prin reacție în lanț a polimerazei (sunt analizate secvențe de ADN n.r.) și prin izolare din eșantioane sanguine.

Încă nu există tratament

Pentru că nu există nici un tratament specific, nici un vaccin (specialiștii spun c-ar putea dura până la 2 ani producția și reglementarea unui vaccin eficient), prevenirea este singura măsură sigură de protecție împotriva virusului Zika. Și cum transmiterea virusului a avut loc, în mare majoritate a cazurilor, prin înțepătura unui țânțar purtător, toate metodele de prevenire a mușcăturilor de insecte sunt recomandate de către OMS: de la aplicarea de produse care să le alunge, purtatul de haine de preferință de culoare deschisă și care să acopere o porțiune cât mai mare a corpului, la folosirea de plase împotriva insectelor și inchisul geamurilor și al ușilor pe timpul nopții.

Ilustrație oferită de Ministerul Sănătății

Pentru a stopa avansul acestei epidemii, eforturile personale nu sunt îndeajuns. Este important ca și autoritățile locale să lupte împotriva înmulțirii țânțarilor sau să se țină sub control populațiile locale. În afară de metodele ingenioase de atragere a insectelor în capcane special create, în plină epidemie autoritățile sanitare pot trece la pulverizări cu insecticide sau eliberarea unor indivizi din specia Aedes Aegypti, modificați genetic care, după împerechere, dau naștere unor țânțari care mor înainte să ajungă la maturitate, diminuând radical numărul indivizilor din colonii.

UPDATE (nota editorului): Cercetători canadieni de la Universitatea Laval din Quebec au anunțat la finalul lui iulie că vor demara testarea pe oameni a unui vaccin împotriva virusului Zika, potrivit AFP

 

Titlul, introducerea și subilinerile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Pe același subiect: Jocurile Olimpice pot genera o epidemie globală cu virusul Zika

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook 

Partenerii noștri