Sari la conținut

Cizmăria, o meserie pe cale de dispariţie

Vajna Imre este ultimul meşter pantofar rămas în Covasna, din cei care şi-au făcut ucenicia încă din anii '50. După război a fost ucenic, apoi calfă pe lângă unul din cei mai vestiţi meşteri cizmari, a ajuns să cunoască meşteşugul ca nimeni altul şi de atunci a lucrat la cooperativa Sârguinţa din Sfântu Gheorghe.

Este mândru că a încălţat oameni din toate colţurile lumii, din China sau America, primari şi oameni de seamă, printre care şi prietenul prinţului Charles, contele Tibor Kalnoky. Este dezamăgit, însă, că tinerii nu îşi mai doresc să înveţe meserie şi că nu are cui să-i mai transmită tot ce ştie el.

Vajna Imre lucrează ca pe vremuri, cu atenţie şi migală, pentru ca fiecare pereche de încălţări pe care o face să fie o adevărată operă de artă. Nu cunoaşte un alt mers al lucrurilor şi spune că meşteşugul se face în ritmul vremurilor apuse, urmând minuţios fiecare pas. Doar aşa iau naştere încălţări care ţin o viaţă de om.

"Ce am învăţat, aia fac şi acum. Am lucrat la fiecare fază, şi lamaşină, de tras, la ştanţat, de toate, dar baza e ce am învăţat. Tehnologia asta a fugit de vârsta noastră. Tinerii, care ştiu de toate au viaţa lor, noi avem ritmul în care am trăit-o până acum", povesteşte Vajna Imre.

"Există obligaţia de a munci, exista mai multă conştiinţă şi nu exista oferă externă", spune Liviu Mehedinţi - preşedinte Cooperativa "Sârguinţa", Sfântu Gheorghe.

La cooperativa "Sârguinţa" lucrau pe vremuri sute de oameni. Astăzi mai lucrează doar o mână de meşteri. Dacă în vremurile bune prin mâinile lui Vajna Imre treceau peste 120 de perechi de încălţări, astăzi dacă mai are 12 clienţi pe săptămână. Oamenii nu mai vin nici măcar să îşi repare încălţările, iar de comenzi nici nu mai poate fi vorba.

O pereche de cizme secuieşti, pentru ansamblurile de dansuri populare costă chiar şi 1100 de lei, iar o pereche de pantofi de damă lucraţi de mâna meşterului, de la 1800 de lei în sus.