Sari la conținut

Lupta cu gravitaţia şi secundele

O ramură mai puţin cunoscută a alpinismului, bouldering-ul a adunat în sala de căţărare din Braşov pe unii din cei mai buni alpinişti din ţară. S-au întrecut pe patru trasee, fără să le cunoască dinainte şi fără să fie susţinuţi de hamuri sau corzi de protecţie.

Chiar dacă se desfăşoară indoor, competiţiile de acest gen nu sunt deloc uşoare. Pentru a le face faţă, un căţărător are nevoie de măcar 15 ani de experienţă şi de minimum patru ore de antrenament pe zi. Insa oricine poate sa incerce sa practice acest sport.

"Eu nu îl văd ca pe un sport deosebit sau de neîncercat. Pur şi simplu, dacă cineva ar avea timp liber, dispoziţie şi energie, nu are de ce să nu vină", spune Mircea Struţeanu, un pasionat al sportului.

Singurele diferenţe dintre boulderingul practicat în natură şi cel de sală constă din faptul că aici traseul nu poate fi cunoscut dinainte de participanţi, iar în aer liber căţărătorii poartă, în general, echipamente de protecţie.

"Încercăm să reproducem cât mai fidel natura. După cum vedeţi sunt nişte structuri, în general înclinate pe spate, ca să mărim gradul de dificultate, iar pe ele sunt montate nişte prize", spune Bogdan Micu - preşedintele Asociaţiei Braşovene de Alpinism.

Concursul de la Braşov a fost singurul din acest an din ţară şi la el au participat sportivi cu vârste şi niveluri de performanţă diferite.