Sari la conținut

Tabără pentru persoane cu dizabilităţi

Ioan Sporea a rămas fără ambele picioare în urma unui accident de tren, când avea doar 17 ani. Au trecut 20 de ani de atunci şi încă mai simte că pe stradă, între oameni, de multe ori nu este în largul său.

"Dacă cumva mi se întâmplă ceva, având proteză, şi nu mai pot să pun protezele, nu am cum să mă deplasez cu scaunul luând un microbuz să spunem", spune Ioan Sporea.

În sala de sport, însă, prin baschet, Ioan a descoperit confortul şi mobilitatea care îi lipseau.

"Moral vorbind şi fizic, dacă se poate, de ce nu, să mergem mai departe prin sport! E un joc de echipă şi se face totul în clectivitate, iar asta face mult. Munca uneşte persoanele cu dizabilităţi", povesteşte Ioan Sporea.

Constantin Sandu este imobilizat de 13 ani. Înaintea accidentului care l-a adus în căruciorul cu rotile era campion la tenis de masă. Tot baschetul a fost, însă, sportul prin care a descoperit că este încă util şi că poate obţine performanţe în ciuda dizabilităţii sale.

"Îţi dă energie şi dacă nu ai un pic de ambiţie şi un pic de energie, nu faci nimic. Şi abilitate, bineînţeles! Să te marginalizeze cineva e foarte greu şi aici am găsit căldura aia care trebuia, ca în familie!", spune Constantin Sandu - sportiv.

Tabăra de baschet s-a desfăşurat în Braşov timp de cinci zile. Baschetbaliştii în scaun rulant au facut la Sala Sporturilor câte două antrenamente pe zi. Veniţi din Prahova, Sibiu, Braşov, Neamţ sau Cluj, ei au planuri mari de viitor.

"Am plecat de la ideea de a creea un cadru necesar antrenării acestor sportivi pentru a-i implica în competiţii. Dorim să participăm cu ei în cât mai multe competiţii atât intern, dar ne dorim să ieşim şi pe plan internaţional, să fim văzuţi", a declarat Viorel Oprea - antrenor baschet

"I-am luat de la zero pe toţi, în fiecare centru, din fiecare oraş. Am fost, i-am căutat, i-am găsit, i-am întrebat dacă vor să facă baschet, cu greu i-am adus în sală, iar după ce au ajuns în sală nu au mai plecat", spune Alin Săftel - antrenor 

Spiritul de echipă şi competiţia le-a adus baschetbaliştilor în scaun rulant motivaţie şi dorinţa să meargă mai departe. Ei sunt cel mai bun exemplu că, deşi fără să poată alerga sau măcar merge, prin sport, orice persoană în situaţia lor poate regăsi sănătatea minţii şi a corpului.

Reporter: Sorina Secelean
Operator Răzvan Rădache