Vărşag, satul de poveste
Satul care parcă a sfidat trecerea timpului se află la 34 de kilometri de Odorheiul Secuiesc, pe drumul judeţean 138. Încă de la intrare, vizitatorul este întâmpinat de un element unic, spectaculos în simplitatea sa - porţile secuieşti. Unele cu o vechime de mai bine de un secol, abia se mai ţin în picioare, altele, reabilitate şi revalorificate astfel, cu povești numai bune de spus oaspeților.
"Am cumpărat-o în urmă cu vreo 15 ani din sat. Aproape un an de zile am convins proprietarul să-mi dea", spune Nagy Arpad.
Lucrate în lemn de stejar, să dureze mult şi bine, pictate cu vopseluri naturale, porţile secuieşti parcă fac trecerea spre trecutul ce se ascunde în fiecare gospodărie. Toate poartă numele stăpânului casei şi mesaje care includ obligatoriu divinitatea, pentru bunul mers al lucrurilor în casa gospodarului.
"M-am dus la muzeu, am citit cu ce anume a fost vopsită şi ce combinaţii de culorii au folosit strămoşii noştri şi aceeaşi vopsea am folosit-o şi eu: oxid pentru culoare, aracet pentru lipire, var pentru culori strălucitoare şi apă pentru a dizolva", spune Nagy Arpad.
Nagy Arpad a simţit că turismul este singura şansă de dezvoltare şi susţinere a zonei. Are în Vărşag câteva căsuţe de vacanţă care nu duc niciodată lipsă de oaspeţi. Le-a construit şi le-a decorat cum a ştiut mai bine, simplu şi cu bunul gust al omului de la ţară. L-am găsit cu un grup de oaspeţi. Este şi călăuza lor. Aşa îi place. O maşină veche de 50 de ani îi poartă pe oameni încolo şi încoace, oriunde este ceva frumos de văzut.Prima oprire a fost la casa unui localnic care ţine în curte un adevărat tezaur - o moară de apă veche de două secole.
Bucuros că oamenii încă mai sunt interesaţi să afle cum se macină grânele în morile tradiţionale şi să-i asculte poveștile despre propria viață, bătrâna gazdă ne pofteşte în moară.
"Mi se pare ceva extraordinar faptul că am reuşit să văd din arsenalul, din bogăţia acestui om, cred că ar fi extraordinar să fie expuse într-un muzeu", spune un turist.
Părăsim ograda lui nea' Venczi și ne continuăm drumul, de data asta spre cascada Vărşag, sau Cascada Secuilor - un loc de basm, ascuns de vederea trecătorilor în inima pădurii.
Nu cantitatea uimeşte aici ci măreţia simplităţii naturii, care a dozat frumuseţea cu bun gust în fiecare colţişor.
"Csorgókő - care în traducere liberă înseamnă stânca care plânge, sau picură, este alimentată de către un pârâu care se formează la 300 de metri distanţă, din şapte izvoare", spune Nagy Arpad.
Fără să aibă vreo poveste anume inventată ca să uimească trecătorii, cascada Vărşag îi atrage, paradoxal, ca un magnet. Oaspeţii lui Nagy Arpad ştiu asta prea bine. Revin de fiecare dată cu plăcere în partea locului şi mereu au ceva nou de descoperit.
"Este totul extraordinar, chiar pe site văzusem cascada, dar nu părea atât de frumoasă ca în realitate, este superb. Se termină vacanţa şi ne pare rău, dar cu siguranţă vom reveni", povesteşte un turist.
Ultima oprire o facem chiar în inima depresiunii vulcanice Vărşag. Acelaşi peisaj care taie respiraţia, linişte şi aer curat cum nu mai sunt în alte părţi.
Chiar în centrul depresiunii a fost construit acest punct de observaţie, de unde vizitatorii se pot bucura de frumoasa panoramă.
Sunt multe de văzut la Vărşag, lista este lungă şi tentantă. Vizitatorii se mai pot bucura de excursii în pădure, la puncte de observare a urşilor în habitatul lor natural, sau de plimbări cu bicicleta, iar pescarii au barajul de la Zetea.
Reporter: Sorina Secelean
Operator: Zoltan Munteanu-Racz
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
