Sari la conținut

Cea mai grea misiune. 20 ianuarie 2014, accidentul aviatic din Munţii Apuseni

20 ianuarie 2014 este o zi care va rămâne întipărită în sufletele a sute de oameni care au luptat cu toate forţele să ajungă la victimele accidentului aviatic din Apuseni. În acea zi, puţin după ora 16:00, o veste cumplită a căzut din cer. Avionul medical, în care se aflau patru medici, o studentă, pilotul şi copilotul, s-a prăbuşit. O armată de oameni, de la simpli localnici până la zeci de doctori şi salvamontişti, a luat la pas pădurile din Apuseni.

"Îmi aduc aminte că a fost extrem de grea perioada în care am reușit să ajungem la victime. Şi îmi aduc aminte de acel drum interminabil", povesteşte Cristian Ursu, medic coordonator SMURD.

După aproape șase ore de căutări, salvatorii au ajuns la răniţi. A urmat o luptă contracronometru pentru ţinerea lor în viaţă. Însă, din acel moment, toata atenția a fost îndreptată spre victime, iar toată presiunea a căzut pe umerii cadrelor medicale.

"Toată media din țară era interesată, ceea ce pune o presiune asupra medicului care conduce problema. Ministerul Sănătății era de altfel și el interesat, Ministerul Apărărării era și el interesat. Aveam foarte multe telefoane pe zi, telefoane care nu întodeauna te ajută", a spus prof. dr. Natalia Hagău, șeful Secţiei ATI.

La Spitalul Judeţean Cluj, timp de două zile, nimeni nu a plecat acasă. Medici, asistente, infirmiere, toţi au rămas la serviciu fără să le ceară cineva. Fiecare îşi aminteşte acea zi ca şi cum ar fi fost ieri.

"A fost un eveniment cu care nu m-am mai întâlnit niciodată în viața mea și cu care nici nu vreau să mă mai întâlnesc vreodată. M-am gândit dacă avem suficiente materiale, dacă avem paturi, dacă avem resursele necesare, pentru ca să facem față", îşi aminteşte Monica Costin, purtător de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență Cluj.

Medicii de la Terapie Intensivă spun că în mâinile lor sunt zilnic oameni în stare critică, însă de aceasta dată, implicarea emoţională a fost uriaşă. Colegii lor, în halate albe, au devenit pacienţi.

"Era și o problemă sentimentală, pentru că erau colegi de breaslă, care erau implicați în acel accident aviatic", a explicat prof. dr. Natalia Hagău.

Pentru toți cei care s-au implicat cea mai mare realizare nu este faptul că au supraviețuit în urma accidentului, ci că aceștia au reușit să se reintegreze în activitatea de zi cu zi.