Sari la conținut

Oase artificiale tipărite 3D

În România spitalelor în care încă nu există suficientă aparatură pentru investigaţii banale, implanturile personalizate biocompatibile pentru reconstrucţie cranio-facială sună cam ca o expresie dintr-un film SF. Din fericire, este o realitate palpabilă, graţie a trei universităţi clujene implicate în proiect.

Până acum, peste 30 de pacienţi au avut şansa de a-şi recăpăta viaţa în limitele unei normalităţi la care nici nu îndrăzneau să viseze, după ce boli sau accidente grave le mutilaseră oasele feţei sau ale capului. Este un vis care se naşte dintr-o imagine obţinută cu ajutorul tomografului. Apoi, protezele sunt scoase la o imprimantă 3D. Înainte de a fi implantante, sunt supuse la nenumărate teste. Acum, la Cluj vin plini de speranţă pacienţi din toată ţara.

„Există proteze care sunt de serie şi care au dezavantajul unei lipse de adaptabilitate la cazuri mai complexe. De aici s-a născut ideea de implaturi tridimensionale, specifice fiecărui pacient în parte. Şi atunci rezultatele sunt mult îmbunătăţite. Atunci când avem, înainte de operaţie, modelul craniului pacientului, modelul implantului şi verificăm acestă potrivire, intraoperator, implantul este pur şi simplu aplicat”, susţine medicul Horaţiu Rotaru, specialist în chirurgie Cranio-Maxilofacială, coordonatorul acestui proiect de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj.

 

Fiul unui la fel de reputat chirurg, pentru intervenţiile propriu-zise, doctorul Rotaru lucrează cu medici de la Clinica de Chirurgie Cranio-Maxilofacială, ajutaţi de neurochirurgi. De realizarea implanturilor se ocupă profesorii de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, fericiţi că îşi pot folosi astfel mintea şi cunoştinţele.

„TCM-ul a ieşit din sectorul acela strâmt când făceam numai şuruburi şi piuliţe pentru automobile fabricam. Eu, de exemplu, am lucrat pentru un implant la mandibulă. Nu vă imaginaţi ce complicată este balamaua de aici, ca să spun aşa, care trebuie reprodusă inginereşte”, a artă profesorul Nicolae Bâlc de la Facultatea de Construcţii de Maşini, implicat şi el în acest proiect.

Tot la Universitatea Tehnică s-a realizat o proteză din pulbere de titan, care să înlocuiască osul zigomatic - acea parte a feţei de sub orbita ochiului până spre tâmplă. Intervenţia la care a fost folosită proteza a fost o premieră pentru medicina din România.

Un avantaj absolut atipic pentru România este că noua tehnologie nu presupune costuri prea mari. De exemplu, o proteză de serie ajunge şi la 4.000 de euro, în timp ce implantul personalizat nu trece de 700 de euro. Cercetătorii de la Institutul de Chimie „Raluca Ripan" sunt deja preocupaţi de scăderea costului prin folosirea unii material asemănător celor pentru maşinile de Formula 1.

„Este biocompatibil, este inert chimic, este rigid, are proprietăţi mecanice ridicate, în special rezistenţă la încovoiere şi modul de elasticitate ridicat, apoi, nu este conducător de căldură, aşa cum este titanul. Un compozit ca al nostru care să fie folosit pentru aceste defecte din cutia craniană nu este folosit la nivel mondial, deci ar fi o premieră mondială”, susţine Cristina Prejmerean, cercetător ştiinţific în cadrul institutului.

Specialiştii de la Universitatea de Medicină, Universitatea Tehnică şi Universitatea Babeş-Bolyai au făcut echipă în acest proiect revoluţionar. Succesul primelor implanturi biocompatibile din România, deşi la câţiva ani distanţă de cele din Occident, au fost înţelese deja ca o garanţie de responsabilitate şi profesionalism. Aşa că două companii s-au arătat deja interesate de produsul medical aflat în faza de cercetare la Cluj.