Sari la conținut

Stadionul cât un oraș. Arena din Medgidia a fost gazdă pentru puține meciuri importante


Aflat în afara oricărui circuit competițional, pustiu de mai bine de un deceniu, imensul teren de fotbal al Complexului Sportiv Municipal din Medgidia pare o victimă sigură în fața trecerii timpului.

"Toate gradenele alea sunt la pământ - aruncate, stricate. De-atâția ani de zile, nu s-a investit nimic", a spus un localnic. 

În cele trei decenii și jumătate în care s-a jucat fotbal pe acest stadion, însă, partidele importante care s-au desfășurat aici pot fi numărate pe degetele de la o mână: a găzduit doar câteva meciuri de Cupă, plus câteva reprezentații ale naționalei de tineret. O arenă mare cu o istorie relativ măruntă, cu momente memorabile puține.

Izmir Abdulgani, fost fotbalist la Cimentul Medgidia și la Progresul Medgidia, 1982-1996: "În '84, în Cupa României, aici s-a jucat Cimentul cu Steaua - Steaua, în perioada aceea, cu echipa de glorie - și, în '88, am întâlnit echipa Dinamo - antrenor Mircea Lucescu". 

Mircea Pintilie, fost primar al municipiului Medgidia: "Am avut meciul cu Grecia, meciul cu Polonia - tineret - la Medgidia. Am avut, aici, la tribuna zero, toată spuma sportului românesc - cu Mircea Sandu, cu Hagi".

Inevitabil, la începutul anilor 2000, a venit declinul. Stadionul nu a ajuns încă o ruină. Este doar o relicvă a României comuniste, unul dintre numeroasele proiecte megalomanice ale anilor `70, care, astăzi, nu mai pot trezi decât nostalgii.

Ion Sariu, fost șef al Complexului Sportiv Medgidia, 1975-2005: "La vremea respectivă, concepția care era, nu construiai obiective de azi pentru ieri, construiai obiective pentru perspectivă."

Iar perspectivele Medgidiei, în deceniul al optulea, erau altele. Medgidia era un oraş industrial cu ambiţii. Forța sa economică a început să se stingă abia după anii '90.

Gabriel Stelian Manea, specialist în istoria comunismului: "Potentații ăștia comuniști - nu numai cei de la București, și ăștia, de la nivel local - aveau o apetență pentru construcțiile mari, gigantice, colosale, dar în sensul grotesc al termenului".

Acum, a rămas o arenă cu o capacitate de aproape 33.000 de locuri, abandonată la marginea unei așezări urbane care, la ultimul recensământ, a înregistrat puțin peste 36.000 de locuitori.

Nicolae Păun, director Administrația Domeniului Public și Privat Medgidia: "Tot orașul dac-ar veni, atunci s-ar umple, dar e puțin probabil să se mai întâmple vreodată."

Stadionul este departe de a fi o gaură în bugetul municipiului. Este doar un obiectiv în conservare, care înghite, potrivit reprezentanților administrației locale, numai aproximativ 7000 de lei pe lună. Tot ce se face este să se amenajeze spațiile verzi. Problema este că, la felul în care merg lucrurile, nu există nicio perspectivă ca acest obiectiv sportiv să fie recuperat.

Ecaterina Angheluță, șeful Complexului Sportiv Medgidia: "Încercăm să-l menţinem cât de cât curat şi aşa cum este. Şi, în viitor? Cum vedeți viitorul? Viitorul nu sună bine."

Stadionul abandonat este parte a unui complex sportiv în care mai funcționează doar o sală de competiții și un hotel. În rest, fostul patinoar și fostul bazin de înot zac într-o stare deplorabilă.

reporter: Adrian Herţa
operator: Cristian Caciauna, Alexandru Brînzaru