Sari la conținut

Armata Română, implicată în Holocaust. Masacrarea evreilor la Popricani a fost calificată ca genocid

Cercetările de la Popricani au început în 2010, după ce în pădurea Cârlig au fost descoperite mai multe oseminte care ulterior s-au dovedit a fi ale evreilor împuşcaţi în al Doilea Război Mondial.

În vara anului 1941, 36 de persoane au fost aduse aici în pădurea Cârlig, puse să sape trei gropi comune şi apoi executate. Au fost descoperite cadavrele a 12 copii, 9 femei şi 15 bărbaţi.

Vasile Voronciuc avea 13 ani când a avut loc execuţia. Îşi aminteşte cum cei condamnaţi au fost aduşi în pădure supravegheaţi de militari români.

„Pe jos i-a adus. Pe jos. A pus să sape groapa. Erau femei cu copii mici în braţe. Stăteau şi plângeau şi copiii îi ţine în braţe pe margine. - Şi ce a făcut armata? - Armata i-a împuşcat. I-a pus la rând şi a tras în ei. Era pluton de ăsta de execuţie,” povestește Vasile Voronciuc, martor al tragediei. 

Implicarea armatei române în aceste atrocităţi a fost confirmată, după patru ani de anchetă, de Parchetul Militar, care a concluzionat ca a fost vorba de genocid.

„Ceea ce e important în acest caz este că avem o decizie, să spunem, după 1989 a unei instituţii a statului român, care adevereşte că România a implicată în acţiuni de tip genocidar împotriva evreilor şi că există o responsabilitate a militarilor şi a altor autorităţi române în comiterea acestor atrocităţi,” a explicat istoricul Adrian Cioflâncă.

„După părerea mea, este o decizie normală, pe care o aşteptam demult. Întrucât, după cum ştiţi, au trecut deja vreo doi ani de zile de când au fost reînhumate osemintele celor care au fost ucişi în pădurea de la Popricani,” spune Abraham Ghiltman, preşedinte Comunitatea Evreilor Iaşi.



După 70 de ani osemintele persoanelor executate în pădurea din comuna Popricani au fost reînhumate în cimitirul evreiesc. Pentru că identitatea victimelor nu este cunoscută au fost realizate 36 de plăci comemorative. 

Chiar dacă verdictul dat de Parchetul Militar a fost de genocid, cazul a fost clasat.

„Problema este că în acest caz nu ştim identitatea victimei. În acea perioadă, într-o perioadă scurtă de timp, au fost omorâte mii de persoane, iar rudele lor nu mai ştiu în ce episod de violenţă a fost ucişi cei din familie. Probabil, nu se vor putea face plângeri mai departe pentru că urmaşii nu ştiu unde au fost ucişi cei din familie, unde sunt implicaţi,” a mai spus istoricul Adrian Cioflâncă. 

Cei doi ofiţeri acuzaţi că au condus acţiunile de exterminare a etnicilor evrei au fost judecaţi încă din 1948 si au fost condamnaţi atunci la închisoare pe viaţă.