Sari la conținut

Combinatul Cuprom din Baia Mare - drumul de la aur la fier vechi

Istoria Combinatului Phoenix din Baia Mare începe în 1907. La început a fost o fabrică de acid sulfuric, construită de doi oameni de afaceri Oscar si Artur Weiser. Se tot dezvoltă, iar în 1925 devine combinat. Apoi, drumul cunoscut: au venit comuniştii la putere şi a fost naţionalizat.

În aşa numitele vremuri buni ale sale, la combinat lucrau peste trei mii de angajaţi. Aici se produceau, anual, 40 de mii de tone de cupru, 120 de tone de argint şi 12 tone de aur. De altfel, dezvoltarea industriei miniere în zonă e principala cauză a exploziei demografice din Baia Mare - de la 25 de mii de locuitori, după cel de-al doilea război mondial, oraşul ajunsese, în 1990, la o populaţie de 150.000 de oameni.

După Revoluţie, combinatul ajunge pe lista fabricilor care trebuiau privatizate. Să nu uităm, era plină epocă "Nu ne vindem ţara!".

"Timpul era un adversar foarte mare. Inexistenţa unor investitori strategici în România, neîncrederea în mediul de afaceri românesc, neîncrederea în mediul social românesc, corupţia la nivelul societăţii - toate acestea au făcut că procesul să fie unul extrem de dificil şi în acelaşi timp îl putem numi extrem de ineficient", consideră Mircea Radu Munteanu, fostul director al Fondului Proprietăţii de Stat Maramureş.

Faliment anglo-indian

În 1998, combinatul ajunge în proprietatea Allied Deals, un concern anglo-indian. Preţul tranzacţiei: 37 de milioane de dolari, sumă în care erau incluse modernizări, investiţii în protecţia mediului şi a angajaţilor. Patru ani mai târziu, noul proprietar intră în faliment. Drept urmare, multe dintre prevederii înţelegerii au picat, iar economiştii au calculat că, din toată afacerea, statul român a rămas cu doar 100 de mii de dolari.

În 2003, combinatul devine Cuprom Baia Mare, după preluarea combinatului de către doi bancheri români, pentru o sumă de 3,6 milioane de dolari, adică de zece ori mai puţin decât la prima vânzare. Ceea ce ar fi trebuit să însemne renaşterea Combinatului Phoenix a devenit un alt pas către închidere.

"Situaţia s-a stricat de tot, de tot. Nu erau nici echipamente de lucru la locul de muncă, condiţiile erau tot mai grele. Nu se făcea, nu se făceau reparaţii capitale cum erau înainte, în fiecare an, înainte de privatizare", îşi aminteşte Ioan Coza, liderul Sindicatului Liber Cuprom.

Inevitabilul se produce în 2009...

...când societatea Cuprom intră în insolvenţă, iar ultimii 190 de angajaţi rămaşi sunt disponibilizaţi. Unul dintre ei este Eugen Luca. 22 de ani fusese lăcătuş mecanic la combinat. "Am probleme la un picior de la arseniu, de la plumb, de la cupru. Am fost un an în şomaj, la munca câmpului, să pot supravieţui."

"Absolut deloc nu s-a ţinut seama că omul este o fiinţă. Nu, omul este o resursă, respectiv atât timp cât nu mai avem nevoie de ea, ca şi piatră o aruncăm. Or, omul este un pic mai mult decât piatră sau eu ştiu, betonul", spune Ştefan Gonczi, fost subprefect de Maramureş.

Până în 2010, rata şomajului s-a dublat în Maramureş, ajungând la 7%. Procentele sunt oameni. Şomeri de la Phoenix care încă mai aşteaptă promisele salarii compensatorii.

"Peste 100 de persoane încă mai avem în jur de 2.000 de lei pe care n-o să-i mai vedem niciodată, la cum merg lucrurile în ţara asta", este convins Vasile Luca, fost angajat al Combinatului Baia Mare.

De la combinat, la munca pe ogoare

Mulţi şi-au dat seama că nu se mai pot aştepta la nimic bun, că trebuie să se rupă complet de trecut dacă vor să supravieţuiască. Eugen Luca nu mai avea slujba de la combinat, dar avea un tractor. Şi-a oferit serviciile oamenilor din sat care aveau terenuri de arat.

De altfel, aproape toţi foştii săi colegi de la Cuprom au reuşit - ce-i drept, după numeroase încercări - să-şi găsească un nou loc de muncă.

"Câştigăm puţin, adică salariul minim pe economie, bonuri... n-avem ce face, mergem înainte...", spune Vasile Luca, fost sudor la combinatul din Baia Mare.

"Din cei 190 care au fost concediaţi atunci, în 2009, mai sunt 5 persoane în evidenţa noastră", susţine Oana Oşanu, directorul executiv al AJOFM Maramureş.

Devenit o atracţie pentru amatorii de senzaţii tari, furnalul combinatului, înalt de peste 350 de metri, este martorul mut al unei alte privatizări eşuate. Terenul unde cândva era fabrica este administrat acum de trei bănci străine, care au decis să demoleze toate construcţiile, în încercarea de a vinde pământul Primăriei Baia Mare. Preţul evaluat e de 15 milioane de euro. Turnul nu a fost pus doborât din cauza costurilor ridicate care le-ar presupune o astfel de operaţiune. Drept urmare, simbolul industriei miniere din Baia Mare, vizibil din orice parte a oraşului, e ultima rămăşiţă a unui trecut complicat

Reporter: Diana Grad
Operator: Kristian Kosa