Înfrăţirea - istoria unui colos industrial. Pe ruinele fabricii se va contrui un complex comercial

Data publicării:
infratirea

"Nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat aici, unde erau specialişti domnişoară, erau muncitori cu calificare, aici puteai să faci tot ce voiai", spune Ioan Mihincău, fost şef de echipă la fabrica Înfrăţirea din Oradea.

"A fost o uzină pusă la punct, a avut tot ce trebuie ca să poată face", îşi aminteşte Macedon Ganea, fost inginer la fabrica Înfrăţirea.

Pentru Macedon Ganea, fabrica Înfrăţirea a fost locul unde şi-a petrecut 45 de ani din viaţă. A venit din Cluj imediat după ce a absolvit facultatea şi s-a stabilit în Oradea. A sperat că va duce o viaţă lipsită de griji, pentru lucra într-o fabrică unde o treime din producţie pleca la export. Maşinile şi uneltele pe care le proiecta împreună colegii săi ingineri erau vândute în Europa, Asia şi America. A părăsit platforma industrială în 2013, când fabrica mai număra doar câţiva angajaţi din cei peste patru mii pe care i-a avut.

"2013 m-a prins într-o delegaţie, eram în India la o punere în funcţiune, şi când ne-am întors nu ne-a mai dat voie nici să întrăm aicea în fabrică, ne-a rămas şi computerele şi CD-urile toate acolo la ei."

A trăit gloria, dar şi decăderea acestei fabrici. În 2001 a simţit că se apropie falimentul, motiv pentru care a intrat în învăţământ. Acum are 70 de ani şi predă la Universitatea din Oradea. Îşi aminteşte că înainte de 1989 fabrica Înfrăţirea producea maşini şi unelte cu o tehnologie de vârf pentru acele vremuri.

"Era destul de mare producţia, în '89 pot să vă spun că era un miliard de lei la banii de atunci. Transformată la dolarii de atunci, din '90, cred că era în jur de 25 de milioane de dolari pe an, era o producţie enormă la vremea aia", spune Macedon Galea.

"Câştigam atunci atâţia bani cât puteam să merg la mare, aveam maşină, mergeam prin nordul Moldovei, nici nu mă gândeam de bani", îşi aminteşte Ioan Mihincău, fost şef de echipă la fabrica Înfrăţirea.

Istoria uzinei Înfrăţirea din Oradea a început în 1949, când ministrul industriei de atunci a comasat sub acest nume mai multe întreprinderi mici din oraş. În doar câţiva ani fabrica de maşini şi unelte avea să prospere şi să ajungă la aproape cinci mii de angajaţi. Lucrurile s-au schimbat imediat după Revoluţie, când statul a încercat de două ori să privatizeze uzina din Oradea, dar fără succes.

"Atunci a venit Frontul Salvării Naţionale şi a schimbat tot; au venit toţi ăia care făceau rebuturi, care lipseau de la serviciu, care erau cu băutura", spune Ioan Mihincău, fost şef de echipă la Înfrăţirea.

În toamna anului 1990...

...magazia fabricii, în care se aflau materii prime din import şi schiţe tehnice, a explodat. Atunci a început declinul, iar angajaţii erau siguri că explozia a fost planificată.
Doi ani mai târziu statul reuşea să vândă aproape jumătate din uzină unui investitor care a numit noua structură "Stimin". În 2012 aceasta avea să intre în faliment. Cealaltă jumătate a fost vândută în toamna lui 2003 cu 2,3 milioane de euro lui Vasile Mihuţ, un personaj în spatele căruia se afla un alt investitor. Noul proprietar a reuşit să menţină fabrica pe linia de plutire până în 2007, când producţia s-a mutat în Beiuş, fapt care a dus la concedierea a sute de angajaţi.

"Era destul de greu să găseşti loc de muncă numai dacă aveai cunoştinţe care să te cunoască şi aveau o funcţie. Foarte greu a fost, mulţi au suferit, mulţi au murit, mulţi au ajuns aşa într-un fel de disperare", povesteşte Petru Pătcaş, fost inginer la Înfrăţirea.

"Rezultatul sociologic este că clasa muncitoare a devenit mai puţin importantă şi mai puţin prestigioasă în ierarhia socială. A fi muncitor ca rezultat al postindustrializării nu mai e aşa un titlu de nobleţe socială", a explicat sociologul Adrian Hatos.

Petru Pătcaş a trăit şi el această experienţă. După 32 de ani de muncă la Înfrăţirea, ca inginer, a rămas fără slujbă în 2008. La fel ca alţi colegi, a rămas pe cont propriu, pentru că statul nu i-a oferit cursuri de recalificare şi nici locuri de muncă. La scurt timp a intrat în pensie iar acum lucrează la o altă firmă ca să-şi completeze veniturile.

"Puteam să plec, dar nu am plecat. Tot am stat, sperând pe minciuni după ce spuneau ăştia că o să meargă bine, că o să facem maşini nu ştiu cum, şi multe şi nu ştiu ce."

"A fost o moarte prelungită şi chinuită, a fost o intreprindere parazitată, căpuşată de persoane cu CV-uri dubioase, o poveste în cele din urmă deloc nouă pentru România, dar tristă", explică Dacian Palladi, analist financiar.

Ruinele au fost cumpărate de o firmă din Sibiu...

...care a vândut o parte din teren unui lanţ de hipermarketuri şi unei firme de construcţii. Actualul proprietar spune că vrea să demoleze clădirile rămase şi să amenajeze un cartier de locuinţe şi spaţii comerciale.

"Bătălia pentru aceste ruine a fost destul de mare pentru că dincolo de peisajul dezolant pe care îl vedeţi acum în spatele meu terenul de sub această fostă fabrică valorează destul de mult. Agenţii imobiliari susţin că un metru pătrat s-ar putea vinde cu câteva sute de euro în condiţiile în care acest teren se află la doar câteva sute de metri de punctul zero al oraşului", a aflat Florina Fofiu, reporter Digi24 Oradea.

"Se doreşte o zonă de comerţ şi servicii respectiv supermarketuri acolo. Mai avem şi o solicitare pentru construcţia unui complex rezidenţial cu 15 blocuri în spatele hipermarketului existent acolo", a detaliat Anca Grama, purtătorul de cuvânt al Primăriei Oradea.

Pe locul fostei fabrici Înfrăţirea, în spaţiile comerciale ce vor fi ridicate aici va lucra altă generaţie, cu alte speranţe şi dorinţe. Doar o parte dintre cei care au muncit în uzină vor vedea cum se va transforma uzina în care şi-au trăit chiar şi jumătate din viaţă.

Reporter: Florina Fofiu
Operatori: Robert Rezmuves, Constantin Gheorghiţă, Tiberiu Catrişcău
Editor web: Adrian Laboș

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri