Sari la conținut

Staţiunea de Cercetări Agricole Oradea, la un pas de dispariţie

Staţiunea de Cercetări Agrozootehnice Oradea a fost înfiinţată în 1961 ca să producă seminţe şi soiuri de cereale pentru producţia internă şi externă. De câteva ori, instituţia a ajuns printre primele în ţară la producţia de grâu şi porumb. Înainte de 1989, se întindea pe o suprafaţă de 3500 de hectare şi a avut peste 350 de angajaţi - ingineri agronomi, cercetători şi mecanici agricoli. În perioada recoltatului veneau la Oradea sute de sezonieri.

"Se lucra semimecanizat, dar erau rezultate. Ce se vede a aparţinut Staţiunii de Cecretare Dezvoltare Agricolă, aici fiind centrul de recondiţionat seminţe", îşi aminteşte Dumitru Ciotea, fost angajat al Staţiunii de Cercetări Agrozootehnice Oradea.

"Aici, în partea asta era cantina, dincolo căminul de nefamilişti. Toţi cei care lucrau aici acolo locuiau", rememorează Ioan Meşter, fost angajat al Staţiunii de Cercetări Agrozootehnice Oradea.

După 1990, din marea staţiune de cercetare s-a ales praful. Rând pe rând, angajaţii au plecat ori au fost puşi pe liber - acum au mai rămas doar 7. Apariţia legii fondului funciar, acum 24 de ani, a dus la retrocedarea unor mari suprafeţe din cele 3500 de hectare de terenuri ale instituţiei. Foştilor proprietari le-au fost restituite aproape 2000 de hectare. Chiar şi aşa, staţiunea trebuia să rămână cu o zestre de 1500 de hectare. În realitate, situaţia era mult mai crudă.

"Am rămas cu 53 (de hectare - n.n.). Problema aceasta a terenului poate că s-ar fi putut gospodări mai bine", consideră Cornel Domuţa, secretarul ştiinţific al Staţiunii de Cercetări şi Dezvoltare Agricolă Oradea.

Ce s-a întâmplat cu restul terenurilor şi clădirilor...

...aflate în patrimoniul staţiunii de cercetări agricole Oradea ar putea şti doar cei care au condus instituţia după 1988: directorul Gheorghe Ciobanu, aflat acum în pragul pensionării, şi contabilul-şef Cornel Muț. Sunt șefii pe care foștii angajați îi învinovățesc pentru starea în care a ajuns instituția.

"Utilajele le-o dat la cine a fost mai aproape de ei, pe sub mână, la un preţ de nimic, directorul Ciobanu, care, de exemplu, ştiu eu ce a căutat? Să fie falimentară sau să bage bani în buzunar sau cine ştie ce au făcut. Au fost ei între ei", este de părere Ioan Meşter, fost angajat al Staţiunii de Cercetări Agrozootehnice Oradea.

"A fost lipsa conducerii, dom'le. Ei nu s-au implicat. Ei, numai la japcă. Ca peste tot", completează Gavril Colceriu, fost angajat al Staţiunii de Cercetări Agrozootehnice Oradea.

Nici directorul Ciobanu și nici contabilul-șef al stațiunii nu au putut fi contactaţi pentru lămuriri. În schimb, legea este clară: vânzarea de terenuri aflate în proprietatea statului este interzisă.

La declinul staţiunii a contribuit şi grindina din vara anului 1996...

...când 90 la sută din recoltă a fost pusă la pământ. Din acest motiv, nu au mai putut fi plătite facturile pentru lucrările agricole. La acestea s-au adăugat restanțele la plata impozitelor pe salarii, așa că datoriile au ajuns la milioane de lei. Ca acestea să fie plătite, bunurile au fost scoase la licitaţie bucată cu bucată.

"Din 2007 a început un întreg proces de executare a bunurilor a acestei staţiuni. Am avut un singur bun mobil, un cămin de nefamilişti, în rest au fost utilaje agricole şi clădiri vechi demontabile", susţine Ioan Mihaiu, directorul Administrației Finanțelor Publice Bihor.

Centrul de recondiţionat seminţe, silozurile, serele şi depozitele au fost cumpărate de o firmă care a încercat să recupereze din datoriile neplătite de către staţiunea de cercetări. Datoriile nu au fost stinse în totalitate. Au mai rămas de plătit peste un milion şi jumătate de lei.

"De fapt acesta este şi motivul pentru care Universitatea nu se angajează să preia staţiunea chiar dacă potrivit legii cercetării staţiunea este trecută la Ministerul Învăţământului pentru Universitatea din Oradea", explică Cornel Domuţa, secretarul ştiinţific al Staţiunii de Cercetări şi Dezvoltare Agricolă Oradea.

Agenţii imobiliari au calculat că terenurile şi clădirile pierdute de Staţiunea de Cercetări şi Dezvoltare Agricole Oradea valorează milioane de euro. În ultimii ani s-a încercat resuscitarea activităţii de cercetare prin fonduri europene, dar declinul odată început este aproape imposibil de oprit.

Reporter: Gabriel Bonaciu
Operatori: Constantin Gheorghiţă, Gabor Szilagyi
Editor web: Adrian Laboş