Sari la conținut

Vâltoarea, "maşina de spălat" ecologică din Bologa

Vă puteţi imagina o spălătorie ecologică de mare capacitate, fără detergenţi, fără electricitate, dar are funcţionează de peste două sute de ani? Deşi pare greu de crezut, o astfel de instalaţie există într-un sat din Cluj, unde localnicii îşi spală covoarele, păturile şi chiar hainele într-o vâltoare. Moara de apă din Bologa a devenit în timp o adevărată atracţie pentru turişti.

"- Bună ziua!
- Bună ziua! Ce faci, vecină Florică?
- Bine.
- Mă laşi să spăl "la vulturi" un covor?
- Cum să nu, du-te de ţi-l bagă! Când nu te-am lăsat eu?
- Bine, bine."

În gospodăria Floricăi Geran e zarvă cât îi ziua de mare. Femeile găsesc mereu ceva de spălat, aşa că dau fuga la vâltoare. "La vulturi", cum o ştiu oamenii. Într-o cuvă mare, făcută din lemn, îşi pun covoarele, cuverturile sau hainele care sunt învârtite mai apoi ca într-o maşină de spălat.

"Mecanismul de funcţionare este foarte simplu: apa intră în această cuvă de lemn cu viteză şi formează un vârtej puternic asemănător celui din maşina de spălat, care generează astfel puterea necesară pentru a învârti covoarele şi păturile, după caz", explică Anca Deac, reporter Digi24 Oradea.

"Covoarele unde le speli ca şi aici? Merg la spălătorie cu ele, le spală, le pun în casă şi le aduc iar la mine ca să le spăl că zic că au un miros dubios în ele şi nu pot să le ţină în casă. Aici e natural, fără detergenţi, fără nimic, apă curată", se mândreşte Florica Geran, proprietara vâltorii.

Tradiţia vâltorii din Bologa se păstrează de câteva generaţii, instalaţia având o vechime de peste două sute de ani. Tanti Florica povesteşte că străbunii săi au construit-o după o tehnologie cunoscută din vechime. Mai greu e astăzi, când se strică ceva şi nu găseşte meşteri care să-i dea o mână de ajutor.

"Mai mă rog de ăştia de la primărie să mă mai ajute şi ei să o repar. Este câte 2-3 săptămâni când nu merge, se strică şi nu pot, o femeie singură. Cât voi fi eu, nu mă tem că a dispărea, apoi după aceea vor face copiii, sper să nu o lase."

Chiar dacă tehnologia modernă oferă posibilități nenumărate și programe de spălare automată, gospodinele nu renunţă la vâltoare. Nimic nu le curăţă mai bine, spun ele - fără detergent, ecologic, doar cu apă de izvor.

"E foarte bun că spală mai bine ca o maşină, şi la maşină nu le putem spăla, cum spălăm aici la vâltoarea asta", spune o localnică.

"Foarte frumoase ies şi foarte curate", confirmă alta.

Vâltorile au fost cândva esenţiale pentru prelucrarea ţesăturilor din lână care erau învârtite chiar şi o jumătate de zi, îşi aminteşte tanti Florica. După spălare, erau întinse întindeau pe lemne, la uscat.

"Mai demult veneau cu ţoalele aici de la învăleam, că femeile numai le ţeseau acasă şi erau late, late şi le purtam în vâltoare până se îngroşau şi ieşea ţol normal."

În gospodăria din Bologa, până acum doi ani a funcţionat şi o moară pentru măcinat cereale. La fel de veche ca şi vâltoarea. Acum însă aceasta a fost înlocuită de instalaţii mai moderne.

"Puneam grăunţele în coş şi dădeam drumul la apă pe roată şi când se învârtea roata, grăunţele cădeau între pietre şi jos cădea făina. Făina asta diferă de cea care-i de la curent, de la moara cu ciocane", susţine Florica Geran.

În ţară mai sunt puţine locuri unde oamenii au păstrat vâltorile, aşa că ele au devenit un punct de atracţie mai ales pentru copii.

Pentru cei care vor să admire vâltoarea, tanti Florica are mereu porţile deschise, iar curioşii nu lipsesc. În ultimul timp, tot mai mulţi au fost turiştii care au poposit în zonă ca să vadă bătrâna instalaţie.

Reporter: Anca Deac
Operator: Florin Lucuţa
Editor web: Adrian Laboş