Sari la conținut

Iadul, de după draperie

Biserica din Almaș Săliște a fost construită în 1816. Trei ani mai târziu a fost pictată. Pictorul a rămas anonim, însă opera lui stârnește și azi interes. Enoriașilor le sunt descrise, foarte explicit, ambele ipostaze ale eternității, raiul, respectiv iadul.

Bătrânii spun și ei că desenele sunt urate și că preferă să le știe ascunse.

„Îi acoperit cu pătura aclea. Dar de ce îi acoperit? Să nu vadă lumea, no”.

„Aaaa, îi urât. Aaa, îi ceva lucru necurat”.

„Nu-s urâte, numa na….nu-i prea valabil să se vadă”

„Dacă ești păcătos, să vezi unde meri, în rai sau în iad. Dar ați văzut-o vreodată, sau e mereu acoperită așa, cu o pătură? Nu, îi acoperită, dar o poți dezvălui ca să vă uitați, să vedeți"

Preotul din sat spune că un asemenea tip de pictură nu este interzis de canoanele bisericii ortodoxe. Are și un motiv pentru care acoperă peretele cu o draperie.

„O ținem acoperită pentru copii, știți, copiii care îs mai mici și mai tineri, ăștia mici știți cum îs, vin aici în timpul slujbei și arată uite cum îi ăla, uite cum îi ăla, știți dvs cum îi, copiii îs copii, ei nu pricep ce și cum", spune preotul satului, Ioan Burza.

În Almaș Săliște mai sunt doar 100 de enoriași. Slujbele la bisericuța de lemn se țin o dată la trei săptămâni. 

Reporter: Andrada Velciov

Operator: Tiberiu Mariș