Sari la conținut
News Alert

Locul unde iarna nu ia pe nimeni prin surprindere

Așa că trebuie să fie pregătiți. Indiferent cât e de ger sau cât de mari sunt nămeții, sătenii din Munții Poaiana Ruscă au cămările pline cu provizii și lemne suficiente până la primăvară. Mai mult, oamenii spun că ultima iarnă cu adevărat grea pe care au trăit-o a fost acum mai bine de șapte ani. 

 „Aceasta este o șuncă, costiță cum s-ar zice, avem cârnați de porc făcuți de moșu, și aici prăjitură făcută de baba”, povestește un localnic.

„Iarna, fie ea cât de grea, nu îi sperie niciodată pe locuitorii satelor de munte. Oamenii își fac provizii din timp, lemnele de foc le sunt suficiente până la primăvară, și nu îi deranjează nici măcar drumurile acoperite cu zăpadă” - Andrada Velciov, corespondet Digi24 Hunedoara.

În satul Runcu Mic din județul Hunedoara, la intrare în Ținutul Pădurenilor, mai sunt locuite acum doar 7 case. Gheorghe Bălăneanu locuiește aici. Are 70 de ani și spune că la vârsta aceasta  nimic nu îl mai sperie.

„Eu nu mă sperii, și dacă ninge, cât poate să ningă? Așa de 30, 40, 50 de cm, aia îi numa' așa, să te joci prin ea, nu ca să te sperii, că n-ai pentru ce să te sperii”, recunoaște Gheorghe Bălăneanu, localnic.

La fel gândesc și ceilalți oameni din sat. Indiferent dacă frigul și zăpada vin din noiembrie sau doar din ianuarie, cămările lor sunt pline. Nu li s-a întâmplat niciodată să rămână fără mâncare și în frig. 

„Nu am rămas niciodată fără mâncare, că ne pregătim de toamna să avem de mâncare. Cartofi, fasole, varză, zarzavaturi de-astea, ardei”, spune Doina Mihonescu, localnic.

„Noi suntem învățați, suntem învățați... avem provizii, ținem porci, crumpeni (n.red. - cartofi), no, foame nu facem”, explică Constantin Scutaru,  localnic.

Lemnele de foc sunt pregătite și ele după un anumit ritual și neapărat la începutul toamnei.

„Eu la lemne când mă duc... nu mă duc acum să tai lemnul, mă duc cu baba, ducem slănină cu noi, ceapă, facem focul, frigem slănină, suntem ca într-un fel de recreație, de tabără, și le aduc și pe bag înăuntru uscate, nu pică neauă pe ele, le aduci verzi, se usucă”, povestește hunedoreanul. 

Sătenii strâng din timp și hrană pentru animalele din bătătură. Oamenii din sat spun că natura i-a pus mai serios la încercare în urmă cu 7 ani. Atunci a nins atât de mult încât nu se mai vedeau acoperișurile caselor. 

„A fost neauă de mergeai și nu erau garduri, nu se vedeau de zăpadă, mereai pe deasupra”, povestește localnicul.

Pentru acești oameni iarna nu e niciodată o surpriză, codurile meteorologice nu au valoare, iar zăpezile abundente sunt parte din frumusețea locului.

Reporter: Andrada Velciov

Operator: Tiberiu Mariș