Sari la conținut

Săcărâmb, un El Dorado pierdut. Din cele cinci galerii de mină au fost extrase 40 de tone de aur de 24 de carate

”Putea fi şoseaua de aur la cât aur or scos de aici de la noi, cât o fost” - Aşa gândesc bătrânii din Săcărâmb despre rezerva de aur din munţii care înconjoară satul. Cea mai mare cantitate de aur extrasă din zonă a fost în perioada Austro-Ungariei, condusă de Franz Iosef. Micul sat din Hunedoara a devenit dintr-o dată un orăşel în care trăiau mii de oameni, veniţi aici să îşi facă un rost.

”Era un El Dorado al Europei, aur de 24 de carate, în rest... modă franţuzească, doamne cu aghiotanţi, o fost foarte frumos”, susține Rinter Antor, localnic.

”Avea o populaţie foarte diversificată, eu personal am cunoscut oameni de 13 naţionalităţi. Erau din Slovacia şi Germania, cei mai mulţi”, ne spune Sandu Tokar, autorul Monografiei Săcărâmbului.

Expansiunea exploatărilor aurifere a început la Săcărâmb la mijlocul secolului al XVIII-lea. Apoi, pe parcursul următoarelor decenii, de aici au fost extrase 40 de tone de aur de 24 de carate.

”Galeria Bernard a fost prima deschisă la Săcărâmb în anul 1746. Pentru că zăcământul aurifer s-a dovedit a fi unul extrem de bogat, pe un perimetru de doar un kilometru pătrat au mai fost deschise apoi alte patru guri de mină”, precizează Andrada Velciov, reporter Digi24 Timișoara.

”Era mult aur, da, mult aur, doar o fost declarat mic orăşel, o fost şi împăratul Franz Iosef”, povestește Elisabeta Signeanu, localnică.

”Transilvania era atunci sub Imperiul Austro-Ungar şi sigur că mult la sută din ce s-a extras la Săcărâmb, din metalele preţioase, mergeau spre capitală, spre veniturile familiei imperiale”, afirmă Cristina Plosc, istoric.

La Săcărâmb au fost descoperite peste 100 de minerale. Două dintre ele sunt unice în lume, iar alte cinci identificate doar în Africa de Sud. ”Suntem consemnaţi în istorie cu săcărâmbitul, un metal foarte preţios”, afirmă Petru Câmpian, primarul comunei Certej.

Iar Cristina Plosc adaugă: ”Telurit şi săcărâmbit, pe care le găsim în toate cărţile de geologie. Au fost descoperite aici şi sunt unice”.

Prezenţa străinilor în sat păstrează şi acum urme clare. ”La începutul anilor 1800, în Săcărâmb trăiau foarte mulţi catolici. Aceştia au ridicat o biserică, dar, la 170 de ani de la construcţie, aceasta a fost aproape complet distrusă de un incendiu. Peretele care a mai rămas acum în picioare este cunoscut despre biserica trăznită”, relatează Andrada Velciov.

După destrămarea Imperiului Habsburgic, străinii au început să plece înapoi în ţările lor. Apoi, an după an, satul a continuat să se depopuleze. După 1980, minele au fost închise, şi Săcărâmbul a redevenit un sat din apropierea Devei. ”Undeva în jurul anilor 1835, numărul de locuitori consemnat de istorici a fost la nivel local de 3.700 de suflete. Din păcate, la ora actuală mai putem vorbi de 170 de persoane cu domiciliul stabil în localitate”, ne-a declarat primarul  Petru Câmpian.

”Au început să se retragă rând pe rând, şi au rămas doar localnicii”, - Mai sunt mulţi localnici? ”Nu mai sunt, sunt foarte puţine familii la ora actuală, mai mult pensionari”, spune Rinter Antor.

Nu doar cu aurul din galeriile care se întind încă pe sub pământul din sat se mândresc localnicii sau cu aerul despre care spun că e printre cele mai ionizate din ţară, ci si cu o pădure de fag cu scoarţa foarte deschisă la culoare, care şi-a câştigat în timp renumele de "pădurea de argint".

Reporter: Andrada Velciov
Operator: Tiberiu Mariş
Editor web: Călin Țenche