Sari la conținut
News Alert

Sate cu mai mulți turiști decât localnici

Când pe coline și în poiană nu se cânta încă jazz, Gărâna era doar un sat cu 26 de locuitori și case șubrede. Acum aproape douăzeci de ani, câțiva pasionați au organizat acolo un festival de jazz. An după an au adunat tot mai mulți oameni. Cu timpul, nume mari ale jazz-ului mondial au cântat în satul părăsit de șvabi.

La fel ca sute de germani din Banat, Papi a plecat din țară înainte de 1989. S-a întors acasă în 2009, convins că jazz-ul poate salva Gărâna. 

„Anul trecut au fost 30 de mii pe patru zile, ăsta e recordul absolut până acum și anul ăsta estimăm că va fi și mai bine. Ia gândește-te ce senzație e aia să te trezești cu un autobuz de japonezi care încep să se suie peste tot, să facă fotografii”, povestește Papi, unul dintre localnici.

Din Marea Britanie și până în Franța și Asia melomanii știu de festivalul de jazz din Banat și își cumpără bilete cu multă vreme înainte.

„Gărâna este o stare de spirit pentru că dacă am avea o populație de 1500 de  oameni aunci am fi o comunitate, dar așa noi suntem pur și simplu o stare de spirit. Festival care a fost recenzat și în Rolling Stone și în Bilboard”, completează Papi.

„Dacă festivalul de jazz nu venea la Gărâna, Gărâna ajungea satul părăsit Lindenfeld”, spune un alt localnic. 

„Camera aceasta face parte dintr-un ansamblu al clădirii vechi, CF-ul este din 1907, făcută din văiugă, bineînețeles renovată”, explică Valeriu Neagu, administratorul proprietății.

După ce Herta Muller a căștigat Nobelul pentru literatură, poveștile șvabilor din România au ajuns în ziare de prestigiu, precum The New York Times și The Guardian. Așa că oameni din toată lumea și-au dorit să vadă cum trăiau nemții din Banat. În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață. Mobila pictată, lăzile de zestre și costumele tradiționale adunate de la ultimii germani care au locuit-o îi transpun acum pe curioși într-o altă lume. Un decor rupt parcă din poveștile Hertei Muller.

„Chiar admiram obiectele și pe dulap era un fel de covată tradițională”, spune un turist.

„Am făcut de-a lungul timpului cunoștință cu cultura și tradiția șvăbescă, pot spune că au reușit în proporție de 99% să redea acest lucru”, completează un altul.

Acum, satul are mai mulţi turişti decât locuitori.

„Am avut în jur de 60 și ceva de persoane care ne-au vizitat față de 15, da cam de patru cinci ori mai mult în fiecare zi decât localnici. Camerele sunt toate mobilate cu mobilier autentic șvăbes. De exemplu, lada asta de zestre are 112 ani”, spune Valeriu Neagu.

„Costumul nostru este tradițional, e șvăbesc așa s-au îmbrăcat înainte nemții”, spune Mariana Jivan, localnică.

Gărâna și Altringen sunt dovada că o lume îngropată de o generație poate fi oricând readusă la viață de o alta.

Reporter: Vlad Ungar

Operatori: Dan Petcu, Dan Șoșdean