Sari la conținut

Weekend vânătoresc, în capitala Banatului 

Cu răbdare și pasiune, cei mai iscusiți vânători din vestul țării au pregătit bucate pe care puțini dintre noi avem ocazia să le degustăm la o masă obișnuită. Pentru unele preparate s-a trudit chiar şi câteva ore pe lângă ceaune: ”Pregătim un mistreț, carne de porc mistreț. Totul e natural, fără chimicale, ardei, gogoșari și am adăugat o sticlă de bulion care îi dă culoarea. Ingredientul secret e dragostea cu care îl faci. Nu se învață, se fură”, ”Un gulaș de căprior. Fiecare vânat în parte are propriul amestec de sosuri care se adaugă la sfârșit. Din joacă am început și colegii din grupă m-au încurajat, azi un pic, mâine un pic...”

Pentru cei care preferă carnea albă, pescarii au avut un cuvânt de zis. Domnul Gabriel a luat ani la rând locul întâi la astfel de evenimente cu ciorba de pește gătită după o reţetă pe care numai el o ştie.

”Din 11 tipuri de pește, 12 chiar, printre care și sturioni. Ingredientele naturale, condimente naturale, ceapă. Ardei, ce găsim pe aici. Aici sunt 30 de litri, ajung cam pentru 50 de persoane”, afirmă Gabriel Guţui.

Iar munca bucătarilor de ocazie a fost răsplătită, pentru că sute de timișoreni au venit să deguste preparatele vânătorești: ”Din câte am ințeles, este o bucată de pâine cu untură de labă de urs. Acum o să gustăm și sper să fie foarte bună”, - Ai mai mâncat preparate vânătorești? ”Da, am gustat preparate vânătorești, dar nu am atât de des ocazia”.

Puțini știu însă că în spatele acestor bucate, stă o pasiune care de cele mai multe ori, se moștenește din familie. Sabin Popa mânuiește pușca de peste 40 de ani, și susține că sentimentul care te încearcă după fiecare pradă răpusă este greu de descris: ”De multe ori am văzut colegi de vânătoare descoperindu-se lângă mistrețul mort și gândindu-se, depănând probabil viața. Este acea dilemă. Nimeni cu a putu vreodată să explice de ce vânăm. Din bătrâni am învățat că vânatul nu este concurență, vânatul nu se numără. Dumnezeu ți l-a scos în fața puștii, ai fost vrednic să-l împuști, dar nu-l contabiliza”.

Nu doar pofta gurmanzilor a fost potolită la Festivalul Vânătorilor, ci şi curiozitatea celor care au vrut să ştie ce înseamnă arta împăierii animalelor. Secretul l-au aflat de la Gheorghe Lazăr, pe care l-au putut vedea în timp ce lucra să păstreze înfățișarea naturală a unui mistreț de aproape 150 de kg: ”Autodidact, că nu există școală în România, mai mult se fură meseria. Am mers foarte mult în expedițiile din Occident. Căpriori, cerbi, lopătari, cerb carpatin, tot ce se poate, ce există în România”.

Cei care au venit la Festivalul Vânătorilor, desfășurat la Pădurea Verde din Timişoara, au avut ocazia să urmărească și concursuri de tir sau demonstrații de dresaj canin.

reporter: Raluca Popa
operator: Adrian Hrișcu
editor web: Călin Țenche