Sari la conținut

 Restaurare de un deceniu 

Zece ani le ia meşterilor şi restauratorilor ca să repare acoperişul şi podul Bisericii Negre din Braşov. Asta pentru că fiecare grindă este cioplită manual, iar fiecare ţiglă este modelată şi coaptă ca acum 500 de ani. Restauratorii trebuie să modifice şi reparaţiile făcute de-a lungul anilor care nu au nicio legătură cu vechea arhitectură a edificiului. La final, podul lung de aproape 100 de metri va arăta la fel cum a fost gândit atunci când biserica a fost ridicată. Renovarea este făcută de o echipă de doar şapte oameni.

Lucrările de restaurare a podului Bisericii Negre au început de 3 ani, iar meseriaşii estimează că acestea vor mai dura încă cel puţin 7.  Cele mai complexe lucrări se fac în interiorul podului la structura de rezistenţă. Timpul mare de lucru este dat şi de dimensiunile podului care are are 98 de metri lungime, 38 de metri lăţime în cel mai larg punct şi este construit pe etaje.

"Trebuie să foloseşti vechile metode. Vechile metode înseamnă: cuie de lemn, nişte îmbinări tăiate mai interesant, ca ele să ţină aşa, să nu lucreze lemnul. După aceia cu nişte pene ca să dai rigiditate acestei înădiri", Richard Sterner - şef departament imobile Biserica Evanghelică.

Dulgherii au montat grinzi din lemn de stejar şi brad, aşa cum au fost atunci când a fost ridicată biserica, iar în locurile unde cele vechi încă mai sunt solide doar se repară părţile măcinate de timp.

"Este foarte deosebit modul în care îmbinăm lemnele şi trebuie avută grijă la precizia îmbinărilor. Ne străduim să rămână exact aşa cum au fost în trecut", Iacob Kiss - şef de echipă.

"Aici miezul este incorect tăiat, este în mijloc. Când ai miezul în mijloc vedeţi cum apar crăpăturile, ca nişte raze de soare. Ele se duc de-a lungul buşteanului şi lemnul scade în calitatea structurală. Ideal e ca miezul să fie în lateral, cum e aici, să nici nu îl vezi decât de aproape. Atunci lemnul nu mai crapă. Tăiat în ianuarie, cel târziu în februarie ai un lemn perfect", Richard Sterner - şef departament imobile Biserica Evanghelică.

La exterior ţiglele se schimbă aproape complet. Asta pentru că în anii 60 atunci când a fost făcută o restaurare, pe acoperiş au fost puse ţigle industriale. Cele care se montează acum sunt făcute manual la un atelier şi se pun intercalat cu cele mai vechi. Anual meşterii au reuşit să monteze peste 4000 de ţigle. 

"Aici se vede grosimea, se vede ciocul. Dimensiunea este aceeaşi aproape. Marea diferenţă este vârful. Vârful pe care îl avem noi aici este mult mai ascuţit fiindcă este un vârf tipic Ţării Bârsei. Trebuie să formeze în faza finală nişte romburi perfecte. Ele se îmbină aşa", Richard Sterner - şef departament imobile Biserica Evanghelică.

"Şarpanta, acoperişul unei biserici este garanţia ei de supravieţuire. De aceia este esenţială intervenţia aceasta", Frank Thomas Ziegler- șeful birou Biserica Neagră.

Lucrările au adus şi surprize. Când au intrat în pod, muncitorii au descoperit câteva grinzi, şingurele care au rămas în picioare după marele incendiu care a distrus Biserica Neagră în anul 1689. Se estimeată că ele datează din secoul 15. Construcţia Bisericii Negre a început în anul 1383 şi lucrările au ţinut până în anul 1477.

"Vechiul turn, care a început să fie construit s-a oprit la acest nivel. Niciodată nu a fost ridicat. Dar structura de plecare este ca pe turnul sudic. Mai mult de atât avem în ferestre nişte sprijiniri de lemn care au supravieţuit marelui incendiu. Interesant este că acel lemn este cel mai vechi din biserică. Probabil a fost acoperit. Cine ştie cum o fi arătat această zonă atunci",  Richard Sterner - şef departament imobile Biserica Evanghelică.

În primul an lucrările de restaurare a podului au costat peste 70.000 de euro  Până acum banii au venit din fonduri proprii, însă reprezentanţii Bisericii Negre speră să obţină şi fonduri europene.

Reporter: Sorin Secli
Operator: Mihai Stan