Cum trăia nomenclatura comunistă

Data actualizării: Data publicării:
vile nomenclatura

Secretomania şi discrepanţa dintre viaţa oamenilor obişnuiţi şi cea a nomenclaturii îi izola pe membrii acesteia de restul societăţii, inclusiv de majoritatea membrilor partidului comunist. Izolarea era inclusiv fizică. Înalta nomenclatură nu apărea în public decât în contexte oficiale, nu mergea cu transportul în comun, copiii nomenclaturiştilor mergeau la grădiniţe, şcoli, licee şi chiar secţii special create în universităţi. Accesul pe domeniile de vacanţă ale nomenclaturii sau în zonele urbane unde se aflau vilele înalţilor potentaţi era restricţionat publicului. NKVD, apoi secţia a 9-a a KGB, avea în grijă siguranţa demnitarilor.

În ambianţa rarefiată a vârfurilor nomenclaturii, căsătoriile şi aventurile extraconjugale nu puteau avea loc decât în aceleaşi cercuri. Prima gardă bolşevică, în frunte cu Lenin, avea vederi de stânga radicale, trata căsătoria cu maximă nonşalanţă. Avortul a fost legalizat. Partenerii neoficiali se schimbau des, amantele erau trecute cu vederea. Viaţa în cercurile înalte se ducea pe muchie de cuţit. Actele criminale care intrau în fişa postului lăsau urme adânci.

În vremea lui Stalin, consumul de alcool, orgiile, sinuciderile afectau frecvent familiile nomenclaturii. Marile epurări i-au scos din anturajul familiei Stalin şi din lumea celor vii pe marele şef de la Leningrad, Kirov, pe ideologul Nicolai Buharin, pe veteranul bolșevic Tomski, pe fostul premier Rîkov, pe şeful poliției politice, Genrih Iagoda, apoi pe Nicolai Ejov, cel mai crunt șef pe care l-a avut vreodată NKVD, cu toţii executaţi. În plus, soţia lui Buharin a fost condamnată la 25 de ani de lagăr, soţia lui Ejov s-a sinucis sperând că îşi salveze fetiţa care a ajuns într-un orfelinat; soția lui Alexei Rîkov, a murit în lagăr, iar fiica a făcut 20 de ani de detenție. Alte mame, soții sau fiice îi scriau zadarnic lui Stalin şi băteau drumul Liubiancăi sau al altor închisori. Pravda îi înfiera ca spioni şi sabotori pe liderii de partid pe care ani de-a rândul îi lăudase.

Mesajul comunismului: Nimeni şi nimic nu e sigur 

Poporul de rând - care trebuia complet dezvăţat de morala tradiţională - primea din partea acestei elite un mesaj necruțător: nimic nu e sigur pentru nimeni. Lipsurile, războiul civil, apoi deportările, execuţiile şi uriaşa răsturnare de situaţii provocată de politicile sovietice din anii '20 - '30 au distrus nenumărate conştiinţe şi vieţi. Denunţurile au afectat milioane de familii. Supravegherea și suspiciunea au zdrobit rețelele firești de solidaritate.

Familia a fost atacată sistematic inclusiv prin aplicarea ideii comuniste potrivit căreia copiii nu aparţin părinţilor, ci statului. În efortul abrupt de industralizare, femeilor li s-a cerut să îşi ducă la creşă chiar şi copiii sugari. Din fericire, lipsa de bani le-a oferit responsabililor de la Kremlin revelaţia că părinţii îşi îngrijesc bebeluşii pe gratis. Au renunţat la creşele pentru nou-născuţi.

Alte politici, la fel de cinice și păguboase, au avut însă succes. Ţăranilor le era interzis, de pildă, să crească găini pe lângă casă, sub pretext că le-ar fi afectat munca la colhoz şi le-ar fi permis să devină "mai bogaţi" decât vecinii.

Oamenii care luau astfel de hotărâri mâncau la restaurantele cu circuit închis ale Comitetului Central. Vreme îndelungată, cantina principală - cu personal profesionist, aprovizionată din belşug şi bine păzită de KGB - se afla în imediata apropiere, pe strada 25 Octombrie. La un moment dat, nomenclatura înaltă s-a temut că vreun agent CIA ar putea să-i fotografieze pe membrii Comitetului Central în drum spre prânz. Argumentul a fost înregistrat ca valabil şi o nouă clădire cu trei etaje a fost ridicată rapid chiar lângă clădirea CC.

Nimic nu era considerat prea mult pentru cei despre care propaganda spunea că îşi închinau viaţa poporului sovietic. În 1946, Stalin a vrut să vadă cu ochii lui cum trăieşte clasa muncitoare în Crimeea. Era după al Doilea Război Mondial. A găsit totul în ruină. La plecare, singurul ordin dat a fost ridicarea unor noi vile guvernamentale pe malul mării. Tot pentru nomenclatură.

După moartea lui Stalin, elita comunistă nu a mai fost tulburată de epurări violente. Potrivit profesorului Voslensky, între 1959 și 1970, primul cerc al nomenclaturii, cuprinzând Comitetul Central și mecanismele de decizie de la nivelul republicilor, regiunilor și orașelor se ridica la 250.000 de persoane, iar șefii de întreprinderi la circa 500.000. Luând în considerare un minim de 2-3 persoane protejate pentru fiecare funcție relevantă, se ajungea la 3 milioane de oameni, adică 1,5% din populație. Experții în studiul elitelor susțin că procentul se regăsește şi în societățile libere. Diferența ține de discrepanţa uriaşă între traiul mizer al majorităţii populaţiei şi stilul de viaţă al nomenclaturii.

Alte materiale din campania Digi24 „100 de ani de comunism” puteți citi AICI.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri