Sari la conținut

Lecțiile dure ale istoriei. Stalin și stalinismul

În urmă cu 80 de ani, pe 11 iunie 1937, ziarul „Pravda”, oficiosul Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, anunţa că la vârful Armatei Roşii s-au descoperit trădători. A doua zi, „Pravda” a informat că respectivii au fost executaţi. URSS se afla în plin stalinism. Sub pretextul pericolului extern şi al sabotajelor interne, dictatorul comunist îşi ucidea colegii de teamă că va fi forţat să le cedeze puterea. Marea Epurare dintre 1936 şi 1938 a făcut aproape 2 milioane de victime - politicieni, funcţionari, militari şi responsabili economici. Între 6 şi 8 milioane de ţărani fuseseră ucişi de foametea provocată deliberat cu numai câţiva ani înainte. Sute de mii de oameni se aflau în GULAG, unde munceau ca sclavii ca să industralizeze patria comunismului. Stalin îşi forţa cu brutalitate ţara să redevină un stat puternic. Dar principiile terorii proveneau de la Marx şi Lenin.

Asasinarea lui Kirov, dec.1934 | Startul epurărilor

La 1 decembrie 1934, secretarul general al partidului comunist din Leningrad, Serghei Kirov, apropiat de Stalin şi de familia sa, a fost împuşcat mortal chiar în clădirea Smolnîi, sediu simbolic pentru bolşevicii care dăduseră lovitura de stat din 1917. Înainte chiar ca autorul atentatului, Leonid Nicolaev, să fie interogat, Iosif Visarionovici Stalin şi-a asumat conducerea investigaţiei şi a ordonat întocmirea unui decret în baza căruia în anii următori, când sute de persoane incomode pentru Stalin vor fi acuzate că au complotat pentru uciderea lui Kirov şi alte sute de mii că au sabotat statul sovietic, vor fi eliminate. Potrivit decretului, anchetele şi execuţiile celor vinovaţi de acte teroriste trebuiau urgentate. "Organele NKVD au obligaţia să aplice pedeapsa capitală criminalilor din categoria sus-menţionată, imediat după propunţarea sentinţei" - se spunea în document.

Prof. Armand Goşu - istoric expert în spaţiul (ex) sovietic: „Este evident foarte straniu cum Dumnezeu cineva de pe stradă a putut sa intre să-l împuște pe unul dintre cei mai importanți membri ai partidului în biroul său, fără ca nimeni din garda lui de corp, din filtrele de la Smolnîi, din paza care trebuia să funcţioneze impecabil acolo, să-l oprească, să intervină”.

Întrebat de ce l-a ucis pe Kirov, ucigașul a arătat spre adjunctul NKVD Leningrad şi a spus: "Pe el ar trebui să îl întrebaţi". A doua zi, pe 2 decembrie, martorul-cheie al scenei de la Smolnîi, şoferul lui Kirov, foarte devotat, şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină. Peste decenii, următorul lider al Uniunii Sovietice, Nikita Hruşciov, în raportul de la Congresul XX din 1956, a arătat că Stalin însuşi a ordonat uciderea lui Kirov, afirmaţie întărită la congresul următor.

Eliminarea adversarilor, munca OGPU şi NKVD. Cote de arestări și execuții

Prof. Armand Goşu - istoric: „Stalin utilizează aceste episod pentru a declanşa epurări în partid. El din primul moment îl acuză pe Zinoviev în primul rând, un complot al zinovieviştilor menit să îl elimine pe Stalin. Sunt nişte apropiaţi ai lui Zinoviev, apoi extinde la troţkişti. E o nebunie ce face acum Stalin declanşând teroarea. Sunt oameni ridicaţi de pe stradă şi împuşcaţi!” 

Prof. Stelian Tănase - politolog: Marile epurări au țintit decimarea elitelor bolșevice ruse, fie că erau militare, diplomatice, administrative sau politice. Toate persoanele care aveau un trecut, o istorie în mișcarea bolșevică sau în perioadă războiului civil, care se afirmaseră, a decimat Armata Roșie, a omorât cea mai mare parte dintre mareșali, generali, cam 85% din corpul ofițeresc al armatei ruse a fost nimicit de Stalin. Toți se afirmaseră în timpul războiului civil, nu puteau fi suspectați de lipsă de loialitate, trădare, lucru de care au fost acuzați în timpul proceselor”.

Prof. Armand Goşu - istoric: E o perioadă absolut incredibilă. În care sunt listele de mii şi mii de oameni, e un fel de plan cincinal la arestări. Şi vezi lideri locali ai NKVD care vin şi ridică mâna şi spun: da, dar putem să sporim planul. Dar cu cât? Cu 1500 de oameni. Se dădea un plan de arestări de 5000 de persoane. Şi liderii locali întrebau: Putem să mărim planul cu 1500? Da, puteţi adăuga. Aici avem listele cu oameni care trebuiau executaţi cu semnătura lui Stalin pe ele. Mult timp a funcţionat ideea că Stalin a nu a ştiut ce se întâmpla, că Ejov, de aceea se şi numeşte ejovina, când Ejov era şef al NKVD, este responsabil de Marea Teroare şi că tătucul Stalin nu a ştiut. A fost anchetat de Beria, Ejov a fost condamnat, iar unii au şi fost şi eliberaţi, un abuz din partea acestuia. Aberant. Avem documentele. Stalin aproba cu nume şi prenume oamenii care urmau să fie executaţi.

Ianuarie 1934| În partid exista opozitie la Stalin

Istoricii şi politologii au căutat decenii de-a rândul cauza acestei automutilări a partidului comunist sovietic. O primă cauză este legată de situaţia de la Congresul 17 al partidului din 1934. Se pare că o bună parte din delegaţii la congres votaseră în favoarea lui Serghei Kirov. Nu era neapărat un gest de frondă. Cu toţii ştiau cât de apropiat este Kirov de Stalin. Svetlava Aleliueva, fiica lui Stalin, îşi aminteşte mesele în familie la Soci din timpul vacanţelor, alături de Kirov. Dar partidul era obosit de ritmul colectivizării şi industrializării forţate şi avea nevoie de o schimbare.

Armand Goșu: La Congres Stalin a constatat că are 160 de voturi. Împotriva lui. Erau alegerile pentru Comitetul Central. Se vota. Nu s-au păstrat voturile. Au fost 150 împotriva lui Stalin. Oficial au fost doar 3. Cele mai multe voturi pentru le-a avut Kirov. A fost sau nu a fost o conspiraţie a secretarilor regionali pentru schimbarea secretarului general din fruntea partidului? Ceva sigur a fost.

1936-1938 | Marea Epurare - 4 mari "procese"

Ecoul execuţiilor legate de moartea lui Kirov erau încă prezente, când, în august 1936, dosarul Kirov revine în forţă. În următorii doi ani, sub pretextul celor mai teribile acuzaţii fabricate de NKVD, au căzut în faţa plutonului de execuţie Grigori Zinoviev şi Lev Kamenev, cei care îi ceruseră lui Stalin în 1927 mai multă disciplină doctrinară de stânga, urmează Karl Radek şi alţi comunişti din garda veche şi foşti apropiaţi ai lui Lenin sau ai exilatului Troţki, apoi şefi ai Armatei Roşii, în frunte cu mareşalul Tuhacevski, veteran al războiului civil şi erou al războiului cu Polonia. În ultimul mare proces, Stalin, prin concursul procurorului Andrei Vîşinski, i-a înlăturat pe "deviaţioniştii de dreapta": ideologul Nikolai Buharin şi Alexander Rîkov, şi el un loial apărător al doctrinei marxiste. Cu toţii au fost realibilitaţi post-mortem, când în fruntea URSS a venit Mihail Gorbaciov.

Cosmin Popa - istoric: S-a ajuns la aberaţii juridice, există grupuri de copii condamnaţi pentru activităţi contra-revoluţionare. Apare şi acuzaţia de deviaţionism de stânga-dreapta. Imaginaţi-vă cum era această acuzaţie! Troţkism, zinovism, spionaj, cei care vizitaseră ţări străine au fost acuzaţi de obicei de spionaj în favoarea ţărilor pe care le vizitaseră, cei care întreţineau legături cu străinii, cei care participaseră vreodată la vreo formă de opoziţie au fost anihilaţi în primul rând.

A fost o baie de sange. În felul acesta, Stalin şi-a înlăturat rivalii şi au apărut oportunităţii pentru mulţi alţii. Şi-a reconsolidat baza de putere. S-a ajuns la aberații juridice. Au fost copii uciși. A apărut acuzaţia de deviaţionism de stânga-dreapta. Vă puteţi imagina aşa ceva?

Stalin în anii '30 | Funcţii exclusiv pentru loiali, elitele, complet docile

În perioada respectivă, Stalin a primit în partid mai multe sute de mii de tineri. Îngrozit că va pierde puterea, dictatorul bolşevic vedea peste tot numai duşmani şi ştia foarte bine care este soarta perdanţilor.

Stelian Tănase - politolog: Regimurile comuniste nu au ceea ce se numește circulația elitelor. În sistemele democratice, în sistemele deschise, se fac congrese, reuniuni, partidele au o viață internă și tot timpul apar noi lideri, alții dispar, este o condiție a efemerului în politică, pe care o vedem cu toții. Sistemele acestea închise, cum este o dictatură atât de dură, aproape dusă până la capăt, această ventilație nu există, această circulație a ei, această schimbare de promoție, de generație, nu apar niște grupuri cu niște programe care merg la partid, la congres, și propun o altă platformă. Nu, aici se face selecția elitelor, adică a celor care decid, numai prin cooptare. Deci este un sistem îngheţat, foarte mare, piramidal, care cooptează, dând rândurile muncitorilor în cazul bolșevic, elementele care li se par cele mai docile și capabile să parvină și să exercite conducerea.

Armand Goșu: Nu era un mecanism foarte clar. Nu avem cauza Marii Terori. Eu mai degrabă aş da crezare: Stalin se aştepta la un război, se lansase conceptul "Coloana a 5-a". În timpul războiului civil din Spania, erau 4 coloane care mergeau spre Madrid şi în Madrid era coloana a 5-a. Stalin voia să distrugă "Coloana a 5-a", adică spionii din interior. Stalin ştia că va fi un război, el vedea războiul civil din Spania, un fel de exerciţiu pentru viitorul război mondial. El considera, atunci, în 1937, în primăvara lui 1937, o plenară a partidului publicată, se vede că Stalin se teme ca URSS să nu fie prinsă între Germania şi Japonia. El vrea să pregătească societeta sovietică ca nu cumva să existe o poziţie internă cu potenţialul unei lovituri de stat. El învăţase prea bine din lecţia lui 1917 când în Imperiul Rus, în condiţii de război, nişte câteva sute, nici atât, de conspiratori, de spioni, au putut să dărâme un imperiu pentru că acţionat bine organizat. 

Stalin voia să evite o situaţie de acel tip şi a fost unul din motivele importante care au condus la Marea Epurare, dar în ceea ce priveşte eşalonul superior al partidului.

Obsedat de un atac extern

O altă explicaţie a marilor epurări ţine de stilul de conducere al lui Stalin. Învăţase de la Lenin că duşmanii trebuie ucişi, că procesele trebuie să fie o excepţională lecţie politică şi a aplicat cu eficienţă aceste principii ca să se menţină la putere. În anii 30 s-a temut fie de un război cu Marea Britanie, fie de o invazie comună a Germaniei şi Japoniei. Ştia că, pentru a se menţine la putere, are nevoie de o industrie masivă capabilă să susţină un sistem de apărare puternic.

Industrializarea | Bază pentru păstrarea puterii

Cum resursele nu puteau fi luate decât din agricultură - ţăranii graţie momentului de respiro numit NEP avuseseră câțiva ani de bunăstare - în 1929, Stalin revine la ideea bolşevică iniţială - colectivizarea forţată. Culacii au fost declaraţi duşmani ai poporului şi trataţi ca atare.

Refuzul de a intra în colhoz ducea la deportare sau la moarte. Explicaţiile de atunci sunt încă folosite:

Natalia Mujennikova - Centrul Rus de la Bucureşti: Au fost persoane care nu au acceptat puterea sovietică. Au sabotat în localități dezvoltarea intreprinderilor producțiilor agricole. Multă lume strica acele echipamente din agricultură care au mai rămas din perioada ţaristă şi după părerea mea e normal ca statul, dacă el vrea sa fie auzit în lume, dacă vrea sa fie ordine în interiorul ţării, să ia măsuri pentru a stopa acele sabotari și distrugeri inten.ionate de proprietate, atunci proprietatea era a statului.

Stelian Tănase – politolog: Lenin este un teoretician al terorii. Stalin spunea că este cel mai fidel învăţăcel al lui Lenin şi avea dreptate în sensul că el a aplicat teoriile despre teroarea revoluţionară ale lui Lenin, care însemna să îţi omori adversarul. Puterea era văzută ca o cetate care trebuie cucerită militar şi executaţi toţi cei care sunt în interiorul cetăţii şi care nu aparţin grupului tău, armatei tale, etniei tale, partidului tău. Deci această teroare şi nimicirea adversarului făceau parte din teoriile politice ale lui Lenin. 

Ţăranilor li se luau alimentele până la ultimul kilogram şi erau practic ... legaţi de glie ca în vremea şerbiei.

Cosmin Popa: În perioada industrializării a fost introdus regimul paşapoartelor. Un sistem de control al mişcărilor interne de populaţiei care însemna menţinerea cu orice preţ a populaţiei rurale în zonă ca mână de lucru a pământului şi pentru dirijarea controlată a populaţiei spre industrie. Ucraina a fost victima acestei politici represive criminale.

1933| Holodomorul, 6-8 milioane de victime

În satele care altădată aprovizionau Europa, oamenii mureau cu sutele de mii pe săptămână. În oraşele Ucrainei, oamenii cădeau pe stradă de slăbiciune, erau strânşi cu grămezile şi aruncaţi în gropi comune. Vârful dezastrului a fost, se pare, în iunie 1932, când, potrivit istoricilor ucrainieni, mureau zilnic 30 de mii de oameni. Cu toate acestea, liderii sovietici nu şi-au întrerupt vacanţa de ţărmul Mării Negre. Odihna la Soci sau în alte staţiuni.

Depozitele de alimente, păzite de armată

Rămaşi de gardă la Moscova, Molotov şi Kaganovici au întocmit, la ordinul lui Stalin, un decret prin care oricine încerca să recupereze măcar câteva kg de grâu, adică "fura din avutul colectiv sau al satului" să fie împuşcat. Decretul a fost aplicat pe scară largă. Holodomorul - adică genocidul împotriva ţăranilor - a făcut între 6 şi 8 milioane de victime.

În noiembrie 1932, soţia lui Stalin, Nadia, s-a sinucis. În camera ei, s-a găsit raportul de 194 de pagini, întocmit de Riutin, în care secretarul general era criticat implicit pentru războiul dus împotriva propriului popor şi care prezenta situaţia dezastruoasă din agricultură şi industrie. În familiile bolşevice, sinuciderile şi bolile psihice deveniseră frecvente. Primul şef al Ceka, Felix Dzerjinski, responsabil pentru moartea a milioane de oameni, murise în 1926, în plină şedinţă a Biroului Politic. La începutul anilor '30, crimele se multiplicau.

Deportări, Gulag, planuri cincinale

Armand Goşu - istoric spaţiul (ex) sovietic: În 1934 avem o pleiadă de oameni care sunt disperaţi. Ei au trebuit să ţină piept colectivizărilor. Milioane de oameni care erau mutaţi. Uniunea Sovietică arăta ca în vremea când se petrecea mişcarea popoarelor, vorbim de dislocarea a sute de mii de oameni. Oamenii aceştia administrau, controlau aceste regiuni. Nu aveau cum să fie fericiţi cu aceste decizii luate de Stalin. 1. Cooperativizarea 2. Industrializarea. Ce a însemnat industrializarea ca fenomen cu nordul îndepărtat, cu diverse regiuni ale Rusiei în care trebuie să construiești din nimic fără să obții, fără să ai materie primă, fără să ai personal calificat, dar trebuia să îndeplinești planul. Erau foarte vulnerabili, nu doar ei, erau vulerabili șefii, că nu mureau de foame șefii, nu mureau că erau plimbați dintr-o reguiune în alta cu familia și lăsați în nordul îndepărtat să înghețe. Pur și simplu din faptul că ei nu reușau să obțină materie primă suficient de repede şi se bloca producţia. Se întâmpla, erau cauze obiective. Ei erau vânaţi de subordonaţi de-ai lor, de muncitori care pur si simplu se duceau si spuneau la OGPU, la poliţia politică şi spuneau: avem sabotori.

Burghezia roşie | Loialitate contra funcţii

Această ecuaţie sumbră, suprapusă temerilor lui Stalin că va fi înlăturat de la putere şi asasinat, a dus la apariţia, în plină societate comunistă egalitară, a unei noi clase sociale, o clasă puţin profesionalizată, dar loială dictatorului: burghezia roşie.

Armand Goșu: Vrea să scape de contestări. Îşi amintea revoltele ţărăneşti, era contestat în partid, era contestat acasă de soţie! Voia să împiedice orice contestaţie. Vine cu vă propun o elită nouă. Păi cum să o formeze? Nicio problemă! Aaa, că sunt mai proști și nu știu nici franceza, nici germana acești oameni... e cu atât mai bine că nu știu franceza și germana și nu citesc precum Troţki romane frantuzești pe la ședinte, plictisindu-se!  Îi iau de la țară, habar nu au de marxism-leninism, sunt capabili doar să învețe și să recite papagalicește niște paragrafe din propriile mele discursuri, dar această elită îmi este 100% loială, moare pentru mine, moare pe front pentru mine! Merge în ședințe - să lupte, să mă apere, delațiuni, sute de delațiuni, dacă nu mii de delațiuni, îi bagă pe alții în pușcărie, pentru că eu am făcut-o, ea există datorita mie. Fără mine această elita nu există, aștia sunt oamenii cu 4 clase. Viața lor era la țară, să sape pământul și deodată ajung conducători în ministere, ajung conducători în Kiev, în orase mari, în centrale industriale. Elita veche credea în ceva, credea în idealurile bolșevismului, credea în viitorul luminos, credea în comunism, dar elita nouă nu mai credea în nimic. Noua elită crede în apartamente de lux, crede în amante, crede în mașini, crede în magazine cu circuit închis de unde să cumpere cârnați și altceva!

Ca să facă loc în ierarhia de partid şi economică a acestor oameni loiali, Stalin a folosit la maxim maşinăria de ucis numită NKVD şi procesele mascaradă din anii 36-38:

Stelian Tănase: Aici istoricii se contrazic foarte serios , de la 20 la 60 de milioane de victime , dar depinde despre ce procese vrei să discutăm...dacă luăm şi foametea, şi gulagul, şi victimele diverselor obiective industriale şi cei care au pierit în Al Doilea Război Mondial , mulţi pieriţi din cauza erorilor lui Stalin, care nu a crezut că Hitler o să îl atace şi nu a luat măsuri....Pe de altă parte, a decapitat armata şi nu a avut forţă de reacţie în faţa invaziei germane ... atunci sigur că cifrele acestea sunt foarte variabile, dar oricum avem multe milioane de victime ... Sunt oameni care au fost omorâţi...

Cosmin Popa: Principiul centralist, teoria comunismului într-o singură ţară, apoi industrializarea, colectivizarea, Marea Cotitură. Inclusiv marile epurări din 1937-1938 fac dovada unei gândiri aplicate, cinice, criminale, dar eficiente.

Natalia Mujennikova: Stalin era primul care a urmărit interesul național al țării. Toate țările consideră acum că e important să îşi urmărească interesul naţional. El a înțeles asta încă din 1924, că fiecare țară are interesele proprii și doar trebuie să le definești şi să faci paşii necesari să ajungi la susţinerea acelor interese naţionale.

În ciuda terorii generalizate, regimul comunist s-a menţinut pentru că toţi liderii sovietici, cu excepţia lui Mihail Gorbaciov, au avut grijă ca masa celor care critică regimul, fie şi în gând, să nu fie mai mare decât cea a celor care aveau sau credeau că au beneficii de pe urma lui. De aceea propaganda şi suprimarea presei independente sunt tot timpul atât de importante pentru regimurile totalitare.