Marea Epurare | Cum își înlătura Stalin dușmanii

Data actualizării: Data publicării:
stalin

În urmă cu 80 de ani, în iunie 1937, ziarul comunist Pravda anunţa că un complot de proporţii la Moscova a dus la execuţia şefilor Armatei Roşii. Sentinţa fusese dată în primul din cele patru mari procese în care au fost judecaţi duşmanii poporului. Mai degrabă duşmanii lui Stalin, spun istoricii despre perioada cunoscută ca "Marea Epurare".

Primul proces spectacol a avut loc în august 1936. 15 acuzaţi în frunte cu vechii bolşevici, Grigori Zinoviev şi Lev Kamenev, au fost acuzaţi de trădare.

Procurorii le imputau că, împreună cu exilatul Leon Troţki, ar fi pus la cale un complet pentru înlăturarea lui Stalin de la conducerea URSS. Sentinţa a fost de condamnare la moarte.

Toţi condamnaţii de atunci şi mulţi alţii au fost reabilitaţi în ani '80 după ce la putere a ajuns Mihail Gorbaciov. S-a dovedit că toate acuzaţiile erau fabricate de la un capăt la altul de NKVD, ministerul de Interne sovietic, condus de Genrich Yagoda.

A doilea proces - larg prezentat în presa sovietică - a început în ianuarie 1937 şi s-a soldat cu patru condamnări la moarte şi sentinţe de câte 10 ani închisoare dintr-un număr de 17 condamnaţi.

De această dată, acuzaţia de troţkism era legată de atentate teroriste şi sabotaje economice menite să slăbească forţa de apărare a Uniunii Sovietice.

În frunte cu Piatakov, veteran al bolşevismului ilegalist şi Karl Radek, comunist convis şi om de încredere a lui Lenin, "lotul" de acuzaţi era învinuit că loveşte din interior URSS în aşteptarea unei invazii a Germaniei şi Japoniei menite să reinstaureze capitalismul.

Stalin, la rândul său, veteran loviturii de stat din octombrie 1917, era îngrozit de perspectiva unui nou puci cu sprijin extern, de această dată împotriva sa. În plus, se pare că era obsedat de ideea aşa-numitei "coloane a cincea".

Expresia provine din războiul civil din Spania, când în anii '30, acolo s-au confruntat fasciştii şi comuniştii. "Coloana a cincea" a inamicului era cea care se afla în interior, alcătuită din spioni şi trădători. Spaimele şi obsesiile lui Stalin, care după 1929 nu a mai avut în partid niciun critic serios, au făcut ca această "coloană a cincea" anti-sovietică să fie chiar el însuşi.

În timpul "Marii Epurări", Armata Roşie a fost decapitată. Este explicaţia pentru care viteza ei de reacţie în vara lui 1941, când a început operaţiunea Barbarosa prin care Hitler a atacat Uniunea Sovietică, a fost slabă. Faptul a dus la nenumărate victime în rândul soldaţilor şi civililor, victime care puteau fi evitate.

Spre deosebire de celelalte, procesul militarilor s-a ţinut cu uşile închise. Publicul a aflat pe 11 iunie 1937 că structura de comandă a fost acuzată de trădare, iar a doua zi că militarii au fost judecaţi şi executaţi. Printre ei, se aflau mareşalul Tuhacevski, adjunctul ministrului Apărării şi veteran al războiului cu Albii şi cu Polonia, Iakir, şeful Armatei Roşii de la Kiev, comandantul de Armată Kork, comandantul Academiei Militare, şeful administraţiei Armatei Roşii, Feldman.

Ultimul proces a fost şi cel mai mare şi cel mai mediatizat. Acuzaţii principali din martie 1938 erau Nikolai Buharin, unul dintre cei mai influenţi ideologi bolşevici şi Alexander Rîkov, şi el un loial apărător al doctrinei marxiste.

La jumătatea anilor '20, ei îl criticaseră pe Stalin pentru renunţarea la politica de respiro numită NEP şi pentru reluarea războiului necruţător împotriva ţăranilor. La proces au fost acuzaţi aşa-numitul deviaţionism de dreapta şi au complotat pentru reinstaurarea capitalismului în URSS. Alături de ei, a fost acuzat de complor şi Genrich Yagoda, fostul şef al NKVD şi autorul dosarelor fabricate din primul proces. Dintre cei 21 de acuzaţi numai trei au scăpat cu viaţă.

Procurorul procesului a fost Andrei Vîşinski, cel care după al doilea război mondial a fost trimis la Bucureşti ca să impună guvernul Groza şi să grăbească sovietizarea României.

În toate cazurile, acuzaţiile şi, deci, condamnările, se bazau pe mărturisirile învinuiţilor. Acestea erau smulse în detenţie, în lungi interogatorii în care presiunile, şantaj şi tortură. Procedeul va fi folosit pe scară largă şi în ţările ocupate de Uniunea Sovietică după 1945.

Autor: Eleva Vijulie

Alte materiale din campania Digi24 „100 de ani de comunism” puteți citi AICI.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri