Sari la conținut

Anul 1989. Generaţia Revoluţiei: Tinerii care au ieşit la protestele #Colectiv au aceeaşi furie şi dorinţă de schimbare

Nicoleta Matei are 40 de ani. A studiat dreptul şi jurnalismul şi traieşte, alături de soţul ei şi cei doi copii, Luca şi Alexis în Bucureşti. În fiecare seară, cei doi parinţi îi iau pe micuţi de la şcoală şi creşă. O familie fericită şi totuşi altfel. Nicoleta şi Cătălin sunt parte din istoria scrisă cu sacrificii de tinerii români în decembrie 1989. Au fost printre cei care au avut curajul să rămână în stradă în noaptea de 21 decembrie când Ceauşescu încă nu căzuse.

Fiul cel mare al Nicoletei, Alexis, are 9 ani. Îşi doreşte să devină arhitect, să studieze în străinătate, apoi să revină în România să construiască clădiri... cu multe ieşiri de urgenţă. Povesteşte despre viitoarea lui carieră cu multa seriozitate. Despre revoluţia românilor din decembrie 1989, vorbeşte ca un om mare.

Oamenii au ieşit ca să schimbe ceva în România de atunci. Şi chiar s-a întâmplat asta,” spune Alexis Matei.

Acum, familia se pregăteşte pentru Crăciun. Însă, de 26 de ani, Nicoleta şi soţul ei, Cătălin, nu aşteaptă venirea sărbătorilor de iarnă aşa cum o facem cei mai mulţi dintre noi. Pentru ei, luna decembrie este cea mai tristă perioadă a anului.

În 1989, tatăl lui Cătălin a murit în timpul evenimentelor din decembrie. Ieşise în stradă să-şi caute fiul plecat la Revoluţie. A devenit, asemeni altor mii de români ieşiţi în stradă, ţinta gloanţelor.

„Eu l-am luat pe tata de pe jos de pe caldarâm, l-am dus într-o spălătorie şi l-am spălat cu un vecin, la 16 ani jumate. ....şi acum, după 26 de ani ei claseză dosarul,” povesteşte Cătălin Giurcanu, revoluţionar.

Nicoleta Matei este şi ea unul dintre copiii Revoluţiei. În decembrie 89, avea 14 ani. Ieşise în stradă să ceară libertate, alături de tatăl şi fratele ei. Se săturaseră de frig, de făcut temele la lumina lumânării, de nopţile state la cozi pentru un litru de lapte.

„Visam o Românie liberă pentru că în nopţile alea la revoluţie am mâncat bătaie pentru că am avut curajul să strig libertate, şi e cuvântul cel mai sfânt din viaţa mea. Şi eram sigură că vom fi liberi. O libertate care pur şi simplu îmi invada sufletul,” îşi aminteşte Nicoleta Matei.

Însă, clipele de coşmar prin care au trecut şi umilinţele la care au fost supuşi Nicoleta şi fratele ei, în noaptea de 21 decembrie 1989, nu-i dau pace nici astăzi, 26 de ani mai târziu.

„Am fost martor la prima baricadă de la Inter, iar de acolo totul s-a declanşat. Noaptea, cine nu a murit, cine n-a udat caldarâmul cu sângele lui, în noaptea aia a ajuns la Jilava. Steagul ăsta este de atunci. A fost călcat în picioare şi este plin de sânge, este pătat. Este bijuteria noastră de familie. Eu şi Cătălin îl iubim la fel de mult precum ne iubim băieţii,” spune Nicoleta.

În seara de 21 decembrie 1989, Nicoleta şi fratele acesteia au fost duşi la circa 14 Miliţie, unde au fost bătuţi crunt. De acolo au fost transferaţi la Jilava unde au primit acelaşi tratament. Apoi, în aceeaşi noapte, au fost transportaţi la Şcoala de corecţie. Nicoletei îi fusese întocmit dosar de prostituată, iar fratelui ei, dosar pentru delincvenţă juvenilă.

Ne-au pus în genunchi şi ne-au pus să ne rugăm, să ne cerem iertare la tabloul în care era fotografia lui Ceauşescu c-am ieşit în stradă şi-am avut puterea să strigăm libertate,” mai spune Nicoleta.

Reporter: „Cum te-au împlinit pe tine ăştia 26 de ani?”

Nicoleta: „Cum m-au împlinit? Nu s-a schimbat nimic. Am ajuns să muncim pentru copiii securiştilor, am ajuns să ne simţim umiliţi în propria ţară, în care ne rugăm în fiecare zi s-avem putere să ne creştem copiii, să-i instruim şi să-i învăţăm cu profesorii de aici care încă mai sunt oameni.”

Nicoleta şi Cătălin au crezut mereu în adevăr, în dreptate, într-o Românie civilizată, care îşi respectă cetăţenii. Pentru ea au ieşit în stradă în decembrie 89, şi tot pentru ea au ieşit şi acum, la protestele Colectiv. Au regăsit în tinerii de azi aceeaşi furie şi aceeaşi dorinţă de schimbare pe care ei înşişi au trăit-o în urmă cu 26 de ani.

Nicoleta Matei: “Chiar cu soţul meu vorbeam, cum a fost şi cum este poporul ăsta încercat: atunci a fost focul de armă care ne-a nimicit şi ne-a terminat şi au fost foarte mulţi morţi atunci, peste 1000, iar acum tot, după atâţia ani tot focul i-a mistuit şi i-a terminat pe tinerii de la Colectiv.”

Nicoleta Matei: “În primul rând, am regăsit, a fost tânărul acela care a murit, a intrat şi a salvat alte vieţi, Adrian Rugină, tot respectul, Dumnezeu să-l odihnească. Am zis că omul ăla e un adevărat erou.”

Nicoleta a crezut în tinerii care au îngenunchiat comunismul în decembrie 89. Astăzi, un sfert de secol mai târziu, crede tot în tineri.

Nicoleta Matei: "Cei care au murit acum la Colectiv, generaţia de acum e mult mai puternică decât noi. Şi sunt convinsă că poate să facă mult mai mult. Pentru că sunt copii instruiţi, copii care au acasă părinţi care au suferit la fel ca şi mine. Poate mulţi dintre ei au părinţi care ştiu ce a fost atunci. Şi au în ei puterea, forţa necesară de-a lupta, de-a merge mai departe şi de a nu mai şterge cu buretele."

Cea mai mare dorinţă a Nicoletei, însă, este alta: ca Luca şi Alexis să prindă vremuri mai bune, să trăiască într-o ţară care-şi respectă cetăţenii şi care nu-şi lasă tinerii să plece.