Comunismul, impus prin forţă în Est. Regimurile de "democraţie populară" s-au bazat pe Armata Roşie

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren

Apoi, sub denumirea înşelătoare de „republică populară” sau „republică democrată”, Moscova a schimbat din temelii chiar şi structura societăţilor din răsăritul Europei.

Startul dictaturilor comuniste din Est s-a dat peste tot prin instalarea de guverne pro-comuniste. Deseori, alături de comuniştii declaraţi, în aceste guverne intrau formaţiuni marionetă denumite Fronturi, aşa cum a fost Frontul Plugarilor din România. Intrau, de asemenea, facţiuni rupte din partidele tradiţionale. Erau aşa-numiţii „tovarăşi de drum” pe care Moscova îi accepta până la comunizarea totală.

Faptul că în septembrie 1944, Bulgaria avea deja un guvern comunist nu este întâmplător. Influenţa mai mare a comuniştilor bulgari nu a scutit însă Bulgaria de violenţe. Victoria comuniştilor la Sofia a însemnat execuţia sumară a peste 20.000 de oameni. Între ei, prinţul Kiril, regentul ţarului minor Simeon al II lea, consilieri regali, foşti miniştri, înalţi funcţionari.

Ungaria, în schimb, a fost dezamăgirea lui Stalin. El nu înţeles preferinţa lui Horthy pentru Hitler în ciuda sprijinului sovietic pentru revendicările teritoriale, inclusiv a celor în dauna României. Iar la alegerile din 1945, comuniştii au fost înfrânţi şi s-au impus abia în 1947:.

Iugoslavia a avut un traseu complet diferit. La sfârşitul războiului, Iosif Broz Tito avea legimitatea luptelor contra naziştilor ceea ce îl făcea cumva egalul lui Stalin, învingătorul lui Hitler. Yugoslavia nu a semnat Pactul de la Varşovia:

Marea miză a Occidentului după război era însă soarta Poloniei. Ştearsă de pe hartă şi împărţită între Hitler şi Stalin în 1939, Polonia a avut în timpul războiului un guvern în exil. Dar spre deosebire de francezul De Gaulle care s-a întors în glorie la Paris, guvernul polonez nu s-a bucurat de acelaşi sprijin anglo-american masiv.

Totuşi, temându-se de o reacţie virulentă a polonezilor, care ar fi putut duce la o intervenţie occidentală, Moscova nu a împins Polonia spre colectivizare şi anihilarea proprietăţii private în economie, cum s-a întâmplat în România.

Pe de altă parte, bucata de est a Poloniei cu oraşul Liov a fost dată Ucrainei, iar Varşovia a primit cu titlu de compensaţie teritorii din estul Germaniei înfrânte.

Cealaltă victimă a lui Hitler, Cehoslovacia este la rândul ei comunizată. Stalin a insistat ca Praga să fie eliberată de trupele sovietice, nu de cele americane din zonă, dar instalarea regimului comunist nu se face imediat. Edward Beneş, preşedintele care primise ultimatumul lui Hitler, negociase din vreme cu Stalin:

Cehoslovacia a semnat încă din 1943 un tratat de alianţă cu Uniunea Sovietică, un tratat de alianţă care orienta tot ce însemna aparat militar, de securitate, economie, dar stipula că Cehoslovacia îşi va alege tot forma de guvernământ politic care va fi una parlamentar-democratică.

Cât despre Germania, aceasta a fost iniţial împărţită în patru, între Occident şi URSS, cu zona de nord-est aparţinând sovieticilor. Ulterior, zonele americană, britanică şi franceză s-au unit alcătuind Republica Federală Germană. Berlinul, împărţit de asemenea, a devenit capitala Republicii Democrate Germane.

Încetarea blocadei nu a însemnat însă şi reglarea diplomatică a situaţiei Germaniei. Între cele două tabere care au dominat planeta în timpul Războiului Rece, nu a existat un tratat limpede în problema germană. Ea a fost rezolvată abia în 1989 la discuţiile dintre cancelarul vest german Helmut Kohl şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov care au dus la prăbuşirea Zidului Berlinului şi la reunificarea Germaniei.

Argument

Pe 6 martie 2014, la Digi24 începe campania „1989, anul care a schimbat lumea”. Se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului în Europa de Est, 25 de ani de la Revoluţie şi 25 de ani de când trăim în libertate. Timp de un an, Digi24 vă spune povestea omului nou fabricat de comunişti, dar şi povestea omului nou care are astăzi 25 de ani. Cum au fost posibili 45 de ani de comunism, cum se spală creierul unui popor, ce a pierdut România şi dacă a avut ceva de câştigat – toate acestea vor fi tratate în campania „1989, anul care a schimbat lumea”.