Sari la conținut

„Evrei de vânzare”, afacerea prosperă a Securităţii. Povestea medicului Jean Eskenasy

România anului 1973. O țară deschisă, liberă, gata să primească turiștii cu brațele deschise. Așa era prezentată patria noastră în filmul de promovare regizat de propaganda comunistă și adresat în special evreilor de origine română. În realitate însă, România era o uriașă închisoare. Securitatea se specializase într-o afacere extrem de profitabilă. Vânzarea propriilor cetățeni. Numai între anii 1970 și 1975 comuniștii au obținut aproape 55 de milioane de dolari din operațiunea "evrei de vânzare". Fiecare om avea prețul său. Cei mai scumpi erau absolvenții de studii superioare.

„Statul Israel a platit pentru mine 8.000 de dolari, pentru soția mea 5.000, pentru băiatul meu 3.000. Pe mine m-au deposedat de casă, mobilă, tablou Aman, în total 120.000 de euro”, spune Jean Eskenasy, medic neurolog.

Doctorul Jean Eskenasy, un renumit neurolog din Israel, este unul din cei aproximativ 250.000 de evrei vânduţi de statul român. Exodul evreilor români a început în timpul celui de-al doilea război mondial, în încercarea de a se salva de Holocaust. Preluarea puterii de către comuniști a transformat fenomenul într-un adevărat business care, culmea, funcționa după regulile economiei de piaţă. Cu toate acestea primii lideri "roșii" aveau opinii contradictorii despre soartă evreilor, mai ales că unii dintre ei, printre care și Ana Pauker, erau de origine evreiască.

România primea găini și porci în schimbul evreilor

Operatiunea a început în 1960, la ordinul ministrului de interne Drăghici, care a demarat această operațiune în faza ei inițială, în schimbul primirii unor animale de rasă. Practic, modul în care se desfășura acțiunea: printr-un intermediar de origine evreiască Henri Iacober, România solicita anumite animale de rasă contravaloarea acestora plătind-o prin eliberarea de vize pentru familiile evreiești”, spune Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

Afacerea Peregrinii, supervizată de Ceaușescu

Războiul arabo-israelian și proasta organizare au dus la suspendarea primei etape a operațiunii, în anul 1967. Trei ani mai târziu, afacerea a fost reluată sub numele de cod Peregrinii. De această dată, totul se făcea la vedere, printr-un acord semnat între Israel și România. Afaceristul Ceaușescu s-a implicat personal așa cum rezultă din documentele CNSAS, fondul „Dunărea”. Dictatorul primea periodic informări despre stadiul tranzacțiilor. Pentru a-i obține bunăvoinţa, negociatorii evrei și cei germani îi ofereau cadouri scumpe, arme de vânătoare sau autoturisme de lux.

„Ceauşescu negocia direct cu israelienii sumele şi numărul de oameni care trebuia să emigreze pe an”, spune Radu Ioanid, istoric.

Pentru profesorul Jean Eskenasy infernul a început când a depus prima cerere de emigrare, în anul 1959. Consecința? A fost concediat de la Spitalul Central din București unde lucra și luat în colimator de către Securitate. Jean Eskenasy a vândut o vreme obiecte personale în piața de vechituri până când a reușit să găsească un post la Spitalul din Predeal. Acolo l-a tratat pe bucătarul lui Gheorghiu Dej, secretarul general al partidului și a ajuns să o îngrijească pe Liica, fiica liderului comunist.

Cum funcționa „sistemul”

Colonelul Teodor Gudină, pe numele său conspirativ Silviu Șerbănoiu, a fost cel care l-a vândut pe neurolog. Angajații Securității mergeau la sigur. Așa s-a întâmplat și în cazul neurologului. Cum a ajuns Gudină la doctorul Eskenasy? Israelul întocmea o lista cu cetățeni români pe care voia să-i cumpere, lista care ajungea la Securitate. Apoi începeau presiunile.

„Colonelul Silviu Șerbănoiu apare cu doi însoțitori în Cotroceni. Îmi spune dumneata vrei să pleci, da? Dumneata ești un caz foarte dificil. A intrat înăuntru, m-a dat ușor la o parte. A intrat în salon, dormitor, a vizitat baia, totul, l-am auzit că spune totul rămâne aici, așa cum este. A intrat în birou și a zis: Ai o casă frumosă!”, își amintește prof. Jean Eskenasy, medic neurolog.

Colonelul Gudină a urmărit de la bun început să rămână cu apartamentul doctorului Eskenasy. Ca să pară totul legal, Eskenasy a fost convocat la notar pentru a semna un așa zis contract de vânzare cumpărare.

„Trebuia să semnez că am primit 140.000 de lei. N-am primit nici măcar o centimă. Nu semnezi, nu pleci. Acum trebuie să plătești taxa. Nu cumpărătorul plătește? Eskenasy, dacă în jumătate de oră nu aduci 30.000 de lei, nu pleci. Și atunci am plecat, am adus în tribunal martorii de la care am împrumutat banii”, povestește prof. Jean Eskenasy, medic neurolog.

Însă colonelul Gudină avea nevoie și de bani cash, așa că l-a somat pe doctor să facă rost de 10.000 de dolari. În caz contrar, putea să-și ia adio de la plecarea din țară.

„Mama a rugat-o pe sora ei să vină cu ea. Au ajuns amândouă și au băgat în chiloți 5.000 de dolari”, mai spune prof. Jean Eskenasy, medic neurolog.

Plecarea scumpă din țară după 13 ani

După o așteptare de 13 ani, doctorul Eskenasy a plecat în sfârșit din România în anul 1972. Prețul total pentru dreptul de a părăsi țara: pe lângă apartamentul situat în cartierul Cotroceni, 30.000 de lei taxe notariale și cei 10.000 de dolari aduși de către mama sa. La un an după plecarea doctorului Eskenasy, România a încheiat un acord cu partea israeliană: „Israelul a acordat credit de 15 milioane de dolari în februarie 1973 şi altul tot de 15 în aprilie 1974 cu o durată de 7 ani, România trebuie să achite o dobândă de 4%, iar Israelul o diferenţă de 8 milioane”.

Practic, din dobânda aferentă contului, cedată părţii române, se efectuau plăţile pentru vizele de ieşire. În schimbul acestor sume partea română se angaja să permită emigrarea în trei ani a 24.000 de evrei.

Sumele rezultate erau depuse la BRCE (Banca Română de Comerţ Exterior) pentru a genera dobânzi. Retragerea banilor din conturile TN 73 şi TN 75 se făcea doar cu aprobarea lui Nicolae Ceaușescu, aşa cum s-a întâmplat în anul 1973 când 9.913.517 dolari au fost folosiţi pentru achiziţionarea a 4 aeronave Boeing. 20% din sumele obţinute erau depuse la Direcţia Financiară a Consiliului Securităţii Statului şi folosite conform dorinţelor şefilor acesteia. De exemplu o parte din bani au fost folosiţi pentru „dotarea tehnico-operativă a unităţilor din subordine". Securitatea vindea o parte din cetăţenii României, iar cu banii achiziţiona tehnică pentru a-i urmări pe ceilalţi.

Și tot în anul 1973, conform unei note raport, echipele Securităţii au obţinut 26 de autoturisme şi 17 apartamente ca urmare a unor aşa numite combinaţii operative, ce au avut la bază eliberarea de vize pentru plecarea unor persoane.

Apartamentul doctorului, transformat în casă conspirativă

Ce s-a întâmplat cu apartamentul doctorului Eskenasy? A fost transformat peste noapte în casa conspirativă Opera, aflată în dotarea DIE, cu destinaţia explicită de a deveni locul de întâlnire dintre ofiţerii de Securitate şi informatorii acestora.

„Foarte interesant între persoanele care figurează pe o listă întocmită de Gudină că ar fi intrat practic în această casa figurează doar superiorul său”, mai spune Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

Locuinţa profesorului a funcţionat ca loc conspirativ doar doi ani, între 1973 si 1975. Ce motive a invocat colonelul Gudină pentru a renunţa, în aparenţă, la apartament?

„Faptul că apartamentul nu respectă principiul conspirativităţii, că este prea mare li nu poate să folosească decât o cameră şi preşul cheltuielile este ridicat. În 1975, Ministrul de interne Coman face un referat prin care acest tip de operațiune este donat Consiliului Popular al Mun. București și destinat punerii în circuitul imobiliar. Întâmplarea face că cel care a primit repartiția în acest apartament să fie tot un ofițer de Securitate, care se pare că a locuit în el până în 90, după care a reușit să-l cumpere”, afirmă Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

„Colonelul Silviu Şerbănoiu a transferat generalului Nicolae Irinoiu care locuieşte de 40 de ani în această casă pentru care a plătit 2000 de dolari pentru o casă care valorează de 50 de ori mai mult”, spune doctorul Eskenasy.

Recuperarea casei

După 1990, doctorul Eskenasy a încercat să-şi recupereze casa în instanţă. A pierdut procesul pentru că ani de zile l-a căutat pe Silviu Şerbănoiu, numele conspirativ cu care se prezentase Tudor Gudină şi care apare pe actul de vânzare-cumpărare. Nu avea cum să ştie că numele lui real era Gudină. Când a aflat de la CNSAS numele real al colonelului care l-a vizitat în 1972 şi documentele obţinute au confirmat că vânzarea apartamentului a fost fictivă, instanţa a decis că noile probe au fost prezentate prea târziu. La tribunal, doctorul s-a întâlnit cu generalul de securitate Irinoiu, despre care afirmă că locuieşte de zeci de ani în casa care-i aparţine de fapt.

„A fost întrebat: Cum ai cumpărat casa? A răspuns că a găsit pe o listă pe un perete la Ministerul de Externe și s-a dus și a cumpărat-o”, mai spune doctorul.

Securitatea, „creierul” economiei subterane în comunism

Afacerea „evrei de vânzare” a continuat până la sfârşitul regimului comunist. Securitatea a câștigat zeci de milioane de dolari de pe urma statului Israel, sute de imobile și mașini.

„Securitatea a fost mai mult decât un instrument de teroare și urmărire, și că o bună parte a timpului acești agenți ai Securității se ocupau, de fapt, cu crearea unor legături de tip mafiot care au perpetuat în România și după 90”, spune Mădălin Hodor, cercetător CNSAS.

„După felul cum au organizat această spoliere, deposedare, asta nu e o chestiune de om prost. E o chestiune care impune creier”, consideră prof. Jean Eskenasy, medic neurolog.

Un "creier" pe care oamenii regimului comunist l-au folosit pentru a umili, tortura și distruge destinele a sute de mii de români. Ce s-a intâmplat după 1990 cu banii câştigaţi de pe urma vânzării evreilor rămâne un mister. Cert este că tovarăşii de afaceri de la Securitate au reuşit să controleze economia subterană a României, beneficiind de sprijinul demnitarilor de la partid şi având acces la informaţii clasificate.