Sari la conținut

Ion Iliescu: Eu am venit pe valul Revoluţiei, revoluţia nu a fost generată de oameni ca mine

Foto: MediafaxFoto

Ce e aia Revoluţie confiscată? Asta e o prostie. Explicaţi-mi undeva o revoluţie confiscată. Sau e revoluţie sau nu e. O revoluţie este un proces istoric, care duce la schimbări fundamentale mai ales în structurile politice. A avut România o asemenea schimbare structurală? A avut. Revoluţia română a fost una radicală din acest punct de vedere, a fost o revoluţie, una veritabilă, care s-a bazat pe o revoltă populară. Deci are şi legitimitate istorică, are o forţă pe care a dat-o şi mişcare populară. Schimbările care s-au produs sunt de esenţă revoluţionară. Eu am venit pe valul Revoluţiei, revoluţia nu a fost generată de oameni ca mine”, descrie Ion Iliescu, într-un interviu pentru „Gândul”, implicarea sa în evenimentele din 1989. El explică faptul că, spre deosebire de alte ţări, care au schimbat paşnic regimul, în România schimbarea a fost una radicală.

Ion Iliescu susţine că mitingul de la Bucureşti, convocat de Ceauşescu, a fost măsura fatală pentru acesta.

Mitingul convocat de el s-a transformat într-un miting anti-Ceauşescu şi un protest puternic. A încercat în noaptea de 21 spre 22 să reprime mişcarea, iar pe 22, oamenii s-au regrupat şi au năvălit, iar el a fost obligat să plece la 12.06 cu un elicopter. Emblema aceasta, adică această imagine a fugii dictatorului cu elicopterul, este expresia a ceea ce s-a petrecut în România şi dramatismul situaţiei în care se aflase Ceauşescu”, spune Ion Iliescu.

La momentul izbucnirii revoluţiei din 1989, Iliescu era director al editurii Tehnice şi relatează cum de acolo a aflat de evenimentele de la Timişoara.

Aveam un colaborator foarte bun şi a venit la mine pe 17 decembrie, foarte agitat, luase legătură la tipografie, trebuia să apară o carte, că cel de la tipografie cu glasul sugrumat şi emoţionat a spus: la noi aici e prăpăd, se trage în plin. Pe 17 începuse reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. Aceasta a fost sursă directă de informare”, a rememorat Ion Iliescu, potrivit Mediafax.

El menţionează că era urmărit în permanenţă de Securitate şi spune că „însoţitorii” săi au dispărut în dimineaţa lui 22 decembrie.

Aveam gardă personală, o făceau la vedere. Colaboratorii mei erau obişnuiţi să vadă că vin cu garda după mine. Când parcam maşina ei parcau alături de mine. Pe 22 decembrie dimineaţa, toată noaptea au stat să ne supravegheze, pe la 11.00, un colaborator mi-a spus, "băi, însoţitorii tăi au dispărut"”, descrie Ion Iliescu situaţia din primele zile ale Revoluţiei.