Sari la conținut

Umbra lui Stalin în România: Armata URSS, garantul terorii şi acaparării puterii de la Bucureşti după 1944

În septembrie 1944, România semnează Convenţia de Armistiţiu cu Naţiunile Unite, în condiţii umilitoare. Sovieticii ne tratează drept o ţară învinsă şi comit jafuri şi violenţe asupra populaţiei civile. Propaganda ridică însă în slăvi marele prieten de la răsărit. Pe 6 martie 2014, începe campania „1989, anul care a schimbat lumea”Digi24 vă spune povestea omului nou, cum au fost posibili 45 de ani de comunism, cum se spală creierul unui popor, ce a pierdut România şi dacă a avut ceva de câştigat.


După ce a întors armele împotriva Germaniei şi s-a alăturat Aliaţilor, România a deschis drumul trupelor sovietice spre centrul Europei. Decizia a oprit conflictele pe teritoriul de atunci al României, a permis recuperarea Transilvaniei şi a contribuit la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi timp însă, a facilitat influenţa sovietică asupra ţării, printr-un instrument de nădejde: Partidul Comunist. O evoluţie care a schimbat radical faţa României şi a impus un regim care a permis deliberat crime îngrozitoare.

În septembrie 1944, România semnează Convenţia de Armistiţiu cu Naţiunile Unite, în condiţii umilitoare. Sovieticii ne tratează drept o ţară învinsă şi comit jafuri şi violenţe asupra populaţiei civile. Propaganda ridică însă în slăvi marele prieten de la răsărit.

Partidul Comunist Român, care număra în 1944 doar 1000 de membri, profită din plin de susţinerea Uniunii Sovietice şi acţionează sistematic pentru a acapara întreaga putere politică. Figurile importante ale momentului - comisarii poporului şcoliţi la Moscova -, Ana Pauker, Teohari Georgescu şi Vasile Luca, găsesc momentul prielnic să impună politica lui Stalin în România.

Guvernele instalate de Regele Mihai I după 23 august încearcă să restabilească un regim democratic. Dar comuniştii nu sunt mulţumiţi de cele câteva posturi care le revin la guvernare şi ajung să înlăture figurile importante ale partidelor istorice şi să acapareze ministerele-cheie: Armata, Justiţia şi Internele.

Ruşii „ocupau practic ţara. Ocupau ţara cu unităţi mult mai numeroase decât erau prevăzute prin Convenţia de armistiţiu. Ei ar fi dorit să înglobeze România în cadrul URSS şi noi, cei mai tineri, ne temeam foarte mult de treaba asta. Pe străzile Bucureştiului totul era drapat în roşu, mai ales la anumite sărbători, steaguri roşii, cu poza lui Stalin cât un bloc de mare”, îşi aminteşte Dinu Zamfirescu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Emisarul lui Stalin, Andrei Vîşinski, îi cere Regelui Mihai la 28 februarie 1945 să ofere postul de prim-ministru lui Petru Groza, care va conduce un guvern dominat de comunişti. Odată cu guvernarea Petru Groza, începe cea mai neagră perioadă din istoria României.

Misiunea noului guvern pentru următorii ani era să ducă la îndeplinire planul sovietic de comunizare a României prin confiscarea moşiilor, lichidarea băncilor, suprimarea partidelor politice, înlăturarea regelui şi instaurarea unui regim de teroare bazat pe cenzură, supraveghere şi represiune.

Ca reacţie la propaganda violentă a regimului există însă o puternică opoziţie anticomunistă: oamenii ies în stradă în semn de solidaritate cu Regele Mihai. La doar 16 ani, Dinu Zamfirescu a participat la marea manifestaţie anticomunistă din 8 noiembrie 1945. „Nu era neaparat o manifestaţie împotriva regimului, era o manifestaţie pentru rege şi o manifestaţie pentru libertate. Erau cordoane militare cu mitralierele puse în baterie pe străzile de pe care se accedea în Piaţa Palatului. Noi strigam "Regele şi Patria" şi ei strigau "Regele" şi făceau semn aşa: "vă luăm beregata"”, povesteşte acesta.

Mai era doar un pas până la acapararea totală a puterii, un pas pe care comuniştii nu s-au sfiit să îl facă: fraudarea alegerilor parlamentare din noiembrie 1946, prin inversarea rezultatelor care îi dădeau câştigători în realitate pe naţional-ţărănişti.

Nu mai era loc de emoţii. Liderii comunişti ştiau deja rezultatul şi pregăteau decapitarea partidelor istorice.

După numai un an, în 1947, Ana Pauker ajungea ministru de externe şi vice-prim-ministru, iar „Domnii istorici”, „duşmani înăuntrul ţării, foştii moşieri şi fabricanţi, chiaburi şi speculanţi” pe care îi înfiera cu convingere aveau să sfârşească în temniţele comuniste. Iuliu Maniu şi Ion Mihalache sunt condamnaţi în noiembrie 1947 şi vor muri în închisoare. Avea să fie soarta elitelor româneşti.

Salamul era ţara şi comuniştii puneau mâna pe ţară tăind câte o felie, câte o felioară, până au mâncat tot salamul. Felioarele erau grupările aşa-zis burgheze sau democrate sau, după cum le spuneau comuniştii, trădătoare sau imperialiste, care erau încetul cu încetul înlocuite de oamenii sovietici”, relatează istoricul Mihai Dimitrie Sturdza.

Anul 1947 poate fi considerat începutul sfârşitului pentru democraţia românească, odată cu desfiinţarea partidelor politice şi abdicarea Regelui. În 1948 ia naştere Partidul Muncitoresc Român, în fruntea căruia se afirma Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul care va susţine supunerea totală în faţa Moscovei. Pentru România vin timpuri negre, în care libertatea individuală ramâne o amintire.

Ceea ce visez rar sunt cortegii de oameni - care nu sunt deţinuţi, sunt oameni cu geamantane, care sunt transferaţi dintr-un loc în altul. Astea sunt, psihic, în ceea ce mă priveşte, vestigiile închisorilor prin care am trecut. Un fel de lume în care umbli de colo-colo, cu un geamantan, şi nu ştii ce ţi se va întâmpla... Nu ştii unde te duci şi ce ai să păţeşti. Asta era regimul comunist”, îşi aminteşte Mihai Dimitrie Sturdza.

Argument

Pe 6 martie 2014, la Digi24 începe campania „1989, anul care a schimbat lumea”. Se împlinesc 25 de ani de la căderea comunismului în Europa de Est, 25 de ani de la Revoluţie şi 25 de ani de când trăim în libertate. Timp de un an, Digi24 vă spune povestea omului nou fabricat de comunişti, dar şi povestea omului nou care are astăzi 25 de ani. Cum au fost posibili 45 de ani de comunism, cum se spală creierul unui popor, ce a pierdut România şi dacă a avut ceva de câştigat – toate acestea vor fi tratate în campania „1989, anul care a schimbat lumea”.