Sari la conținut

1990, ANUL 0. Folclorul la români: drumul spre ruină

În ianuarie 1990, pe când România sărbătorea că a scăpat de tiranie, Neacşu, înțeleptul lăutar de la Clejani, compunea o baladă cu un subiect fierbinte: Revoluția și sfârșitul lui Nicolae Ceaușescu.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: Neacșu se credea muribund, deși avea vreo 50 și ceva de ani. Suferea de rinichi, de toate cele... Și-n plus, își rupsese piciorul! Ceea ce l-a făcut să-și petreacă zilele revoluției în pat.

1989 le-a adus românilor și lepădarea folclorului de politica partidului comunist. Dar, până atunci, multe a avut de îndurat țăranul român. În anii 50, odată cu marea Colectivizare, a rămas fără pământ. În același timp, însă, i-au fost confiscate și tradițiile.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: Statul a destrămat instituțiile rurale neoficiale. De exemplu, hora satului. Adunările, în general, nu erau pe placul stăpânirii.

Țăranii au fost obligați să părăsească lumea în care se născuseră.

Aurel Mitran, impresar: La vremea respectivă, veșnicia nu mai trebuia să fie la sat, trebuia să se mute la oraș. Cum erau glumele pe vremea aia, „Badea-al meu e tractorist și știe să joace twist”.

Comuniștii au avut grijă să controleze tot, inclusiv distracția românilor. Aparatul de stat a născocit metode prin care nimic nu rămânea la voia întâmplării.

Aurel Mitran, impresar: A fost perioada în care s-au înființat cluburile sportive, s-au înființat ansamblurile de muzică populară, să se bucure poporul! Trebuia să se și distreze organizat! Altfel necăjitul e tentat să se distreze prostește!

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: Au funcționat după modelul sovietic, al Ansamblului lui Moiseev, care propunea ansambluri foarte mari, ca să arate grandoarea regimului și forța puterii populare.

Folclorul a devenit politică de stat: Sindicatele aveau ansamblul Rapsodia Română, Ministerul de Interne deținea Ciocârlia, iar tripleta de aur de la centru era completată de ansamblul Doina al Armatei.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: „State controlled culture”, așa se numea chestia asta! Cu orchestre populare, cu ansambluri folclorice, plătiți de stat și așa mai departe.

Aurel Mitran, impresar:Toată muzica asta populară, de folclor nou, a însemnat un imens business național!

Grigore Leșe, muzician:Să nu horești cu scopul de a face averi! Țăranul nu a considerat horitul o meserie!

Odată cu ansamblurile, au apărut și vedetele de muzică populară socialistă. Colindau țara și promovau folclorul de tip nou, revoluționar, angajat.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: Își luau melodiile din muzicile tradiționale și le aplicau niște versuri pe care, la vremea respectivă, le creau niște versificatori. La metru, la kilogram!

Aurel Mitran, impresar: Toată muzica asta populară aducea bani! Artiștii ăștia cântau pe bani! Plus avantajele colaterale! Sunt oameni care-și făceau ștraifuri pe care scria „colaborator al Radioteleviziunii Române”, asta creștea prețul la nuntă!

Grigore Leșe, muzician: Să nu confunzi performanțele artistice de pe scenă cu cântatul la nunți, stână, petreceri și alte sindrofii!

După decembrie 1989, toate constrângerile venite de la partidul unic au dispărut. Odată cu ele, rigorile muzicii și principiile s-au făcut praf și pulbere.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog: Lăutarii au preluat această misiune, de a duce mai departe muzicile. Pe care le-au modificat cum au vrut ei!

La vremuri noi, haine noi. Interpreții de folclor din noua generație au găsit de cuviință să-și... „îmbunătățească” imaginea.

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog:S-a schimbat și românul. S-a orientat spre țopenie, ca să nu zic mai mult!

Aurel Mitran, impresar:La toată această bijuterie care este costumul popular românesc s-a asortat un lanț frumos de aur cu Nefertiti! Tocuri de 15, ca orice țărancă normală, care se duce la câmp.

Grigore Leșe, muzician: Să nu faci pă țăranul, dacă nu ești!

Pervertirea cântecului popular continuă. Versurile și mesajul se schimbă odată cu vremurile, cu ce se cere. Așa că vom mai găsi muzică autentică doar la Muzeul Țăranului Român.

Aurel Mitran, impresar:Nu mai are nimic cu apropourile de pe vremea lui Dolănescu cu Maria Ciobanu, cu „Măi, Ionele, tu erai, aseară, când fluierai?”. Acum este „Să dea dracii-n tine, că nu m-ai iubit pe mine!”.

Grigore Leșe, muzician:Să nu schimbi liniile melodice și textele horilor, după bunul tău plac!

Speranța Rădulescu, etnomuzicolog:Visați ca folclorul să reînvie? Visați degeaba! La vârsta mea, am ajuns să mă obișnuiesc cu gândul că se duce.