Sari la conținut

1990 - Anul 0 |  Revoluția cărților din primii ani de libertate

După decenii de interdicții, frustrări și temeri, în ianuarie 1990, românii au dechis Peștera lui Alladin: o comoară ieftin tipărită îi aștepta la orice colț de stradă. Piața de carte a explodat, fără reguli, fără limite și fără logică.

Dan C. Mihăilescu, critic literar: „Singurul lucru perfect organizat, în anii ăia de haos, era însuși haosul”.

Tot ceea ce fusese interzis până în decembrie 1989 a primit undă verde pentru tipar: cărți de memorialistică, jurnale, volume-document scrise de cei pe care regimul comunist îi aruncase în închisori.

Florin Iaru, poet: „Steinhardt murise în 1989 și apare cu "Jurnalul fericirii", Voiculescu, mi se pare, apare...”

Georgeta Dimisianu, editor: „Au apărut Onisifor Ghibu, Lățescu, foarte multe cărți despre acest moment concentraționar din istoria României”.

Într-o mare de volume care dezvăluiau lucruri extraordinare, un nume a făcut valuri mai mult ca oricine altcineva: Ion Mihai Pacepa. Trimis de Ceaușescu în RFG, fostul șef al spionajului comunist a cerut azil politic în SUA, în anul 1978. Regimul l-a condamnat la moarte, pentru crimă de înaltă trădare, și a oferit, pentru uciderea lui, o recomensă de un milion de dolari.

Pacepa i-a supraviețuit lui Ceaușescu, iar în anii 90 a devenit, pentru mulți, erou național. Cartea sa, "Orizonturi roșii", publicată în 1987 în SUA, a ajuns și în mâinile românilor.

Dan C. Mihăilescu: „Există înăuntrul lui trădătorul și eroul. Și-a trădat meseria, blazonul, onoarea, dar l-a șubrezit iremediabil pe dictator”.

Libertatea gustului îndoielnic

Nu doar memorialistica autohtonă s-a bucurat de mare trecere printre cititori. Adevărata lovitură au dat-o producțiile occidentale. Mai ales cele de un gust îndoielnic.

Dan C. Mihăilescu: „În 90, ca un om înfometat mult, care dă de 100 de baclavale sau de 50 de fripturi, de la nicio libertate, la mii de ediții de kamasutra, de mii de mărci de prezervative, de mii de secte. Am intrat atunci în budhism, în paranormal, toată lumea era țicnită, era dementă”.

Florin Iar: „Amintirile de dinainte de război, jurnalele ținute de foarte mulți oameni, literatura erotică, literatura de groază, dar, în primul rând, cea erotică, acolo a fost lovitura cea mare”.

Dan C. Mihăilescu: „Auzeam de Sandra Brown... Nici acum nu știu: era un român cu acest nume, erau mai mulți autori care semnau Sandra Brown? Eu, personal, nici n-am fost atât de îngrozit, mie-mi părea bine că lumea citește, că pune preț pe carte la modul practic”.

După 1990, cărțile n-au mai fost doar hrană pentru suflet, ci și o modalitate de a face bani frumoși.

Georgeta Dimisianu: „Au fost foarte mulți care au făcut din lucrul ăsta o afacere. Nu știu să vă spun ce-a fost în mintea lor. Pentru mine o editură înseamnă un loc unde apar cărți importante”.

Dan C. Mihăilescu: „Securitatea și-a chemat, în ianuarie-februarie, fidelii, colaboratorii, și le-a împărțit sume de bani, să-și facă edituri”.

El Dorado editorial

Pe o piață acaparată, zeci de ani, de editurile care publicau doar cu voie de la stăpânire, businessmanii de școală nouă au început să facă legea.

Florin Iaru: „Pe-atunci apare editura Trei, axată în primul rând pe psihanaliză și erotism, apare editura Nemira, a lui Nicolau. Humanitasul apare. Foarte multe dintre lucrările interzise au apărut acolo și de-acolo a venit și un fel de prestigiu editorial”.

Nu doar prestigiu editorial au dobândit editurile postdecembriste. Unele și-au câștigat o reputație cât se poate de proastă.

Dan C. Mihăilescu: „Edituri care piratau orice, care apăreau luni și plecau marți. Sistemul de distribuție, care era bestial: se puneau în prim plan pe tarabă numai cărțile pentru care se dădea șpagă, iar cărțile editurilor serioase intrau sub tejghea!”

Florin Iaru: „Această aplecare pentru înșelăciune este universal valabilă. Dacă țineți minte, aia e perioada marilor tunuri de tip Caritas, Gerald sau alte jocuri piramidale”.

Vestul Sălbatic al pieței editoriale de după 1990 a făcut victime, dar a creat și eroi. Le-a dat românilor de citit și de gândit. Volume-eveniment și rateuri colosale, nimic n-a lipsit din peisajul literar. Dar, oricâte cărți proaste am fi citit în ultimii 25 de ani, măcar le-am citit în libertate.