Sari la conținut

„1990, ANUL 0”. Serviciile de informații și moștenirea Securității

În decembrie 1989, facţiuni importante din Securitate l-au părăsit pe Nicolae Ceauşescu. Iar după fuga dictatorului de la Comitetul Central, conducerea Departamentului Securităţii Statului (numele oficial al Securității) le-a ordonat angajaţilor să nu se implice în acţiunile de stradă şi să treacă sub controlul Armatei.

Verifică la toate unităţile dacă îşi au efectivele acolo şi dacă comandanţii răspund de comportarea efectivele lor. Să înţeleagă toată lumea că trebuie să se pună în slujba poporului, în slujba ţării, cu devotament deplin. Acesta este ordinul, te rog să execuţi” - așa suna ordinul pe care îl dădea generalul Iulian Vlad, șeful DSS, în primele zile ale Revoluției.

„Retragerea în cazărmi a fost dispusă de generalul Vlad încă din data de 22 cu menţiunea expresă că niciun lucrător de securitate să nu participe în vreun fel la evenimentele care se întâmplau pe stradă”, confirmă Virgil Măgureanu, fost director SRI.

Ordinul NU a fost însă respectat cu strictețe. Se pare că unii dintre ofiţeri au intrat în arhive și au distrus documente.

„Dosare ale unor persoane cu oarece viziblitate la acea dată au rămas fără dosarul acela care trebuia cercetat. Între care și dosarul meu, fără ca eu să fi cerut acest serviciu. S-au distrus documente importante. 100.000 de dosare care au fost distruse cu acel prilej”, spune Virgil Măgureanu.

Alţi angajaţi ai Securităţii, afirmă fostul şef al SRI, s-au implicat direct în violențele contra manifestanților.

Un maior de la Sibiu, Dragomir, a făcut o acțiune, lipsită de orice rațiune și control, prin care a supus oameni lipsiți de apărare și fără armament unui tir cu armele sau s-a pretat să aplice niște torturi din inițiativă proprie și așa mai departe. Au mai fost și alții...”, spune Virgil Măgureanu.

Toate acestea au făcut ca securiștii să fie priviți cu multă suspiciune. Nici măcar cei care se pregăteau să preia puterea, în frunte cu Ion Iliescu şi şefii armatei, nu ştiau cu certitudine de partea cărei grupări politice se va poziţiona mult temuta Securitate. Iar manifestanţii anticomunişti aveau în minte crimele şi abuzurile Securităţii mai vechi sau mai noi.

Diversiunea teroristă

Neîncrederea a sporit și mai tare din cauza diversiunii teroriste. Au apărut de peste tot, inclusiv de la conducerea armatei, acuzaţii că aşa-numiţii terorişti nu sunt decât ofiţeri ai Securităţii care vor să îl apere pe Nicolae Ceauşescu.

FILIP TEODORESCU, fost locţiitor al şefului Direcţiei de Contraspionaj: „Diversiuni prost organizate, prost gândite. Au încercat tot felul de astea, ca să justifice tot ce se lansa la Bucureşti cu securişti, terorişti şi aşa mai departe. Fiind acolo, anunţau reporteri, dar şi pe radio, era şi un radio, spunea: colonelul Sima - era şeful Securităţii acolo, împreună cu un grup de securişti-terorişti - acţionează în cutare loc şi face prăpăd. Ăla era lângă mine: I-auzi, măi, Traiane, pe unde eşti tu! Culmea, adică o diversiune din asta, dar prost gândită, prost realizată şi total nenecesară”.

Vinovații fără vină

Colonelul Filip Teodorescu era în 1989 locţiitor al şefului Direcţiei de Contraspionaj. Pe 17 decembrie fusese trimis la Timişoara pentru a ajuta la înăbuşirea revoltei. După fuga lui Nicolae Ceauşescu, a fost reţinut de armată şi acuzat de complicitate la genocid. Învinuirea a fost ulterior retrasă. În aceeaşi situaţie au fost mulţi dintre şefii Securităţii, atât cei de la nivel central, cât şi judeţean. Presiunea opiniei publice era uriașă, dar confuzia din zilele Revoluției în privința vinovaților de crime și distrugeri a continuat.

În Direcţia a V-a a Departamentului Securităţii Statului erau cei care se ocupau de paza şi protecţia demnitarilor. În acele zile clădirea a fost incendiată şi devastată de către revoluţionari".

Înregistrări video din acea perioadă păstrează vii impresii ale revoluționarilor, care atunci păreau dramatice:

„Ce aparatură sofisticată! Păi cum, asta era munca noastră, sudoarea noastră, asta aicea este. (Întrebare: Ce securist a fost scos?) Domnule, a fost ars, era ars complet, nu se vedea, era desfigurat și la față și nu se înțelegea nimic”.

 „Pentru ofiţerii de Securitate, Revoluţia a fost un soi de spălare a creierului extrem de puternică. Au trăit realmente un şoc psihologic major, adică dintr-o dată, dintr-o elită a lumii în care cu toţii trăiam înainte de 1989, s-au trezit paria, s-au trezit vânaţi, s-au trezit din vânător, vulpe. A fost, psihologic vorbind, groaznic”, explică istoricul Marius Oprea.

Pe 30 decembrie 1989, printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Direcţia Securităţii Statului este oficial desfiinţată.

Se înființează „Doi și-un sfert”, SRI și SIE

Şocul nu a durat însă prea mult. Peste câteva zile, se înfiinţează unitatea militară 0215.

UM „Doi şi'un sfert" era în subordonarea Guvernului, mai precis a MAI, care îi răspundea direct vicepremierului Gelu Voican Voiculescu. Era, de fapt, un serviciu de protecţie informativă în subordonea Guvernului.

Majoritatea cadrelor de la „Doi şi-un sfert” proveneau din Securitatea Bucureşti.

La rândul ei, Direcţia de Informaţii Externe nici măcar nu a fost afectată de decretul de desfiinţare a Securităţii. Şi-a schimbat doar numele, în Serviciul de Informaţii Externe.

 

Între timp, Virgil Măgureanu, un vechi apropiat al lui Ion Iliescu, numit consilier al acestuia în probleme de siguranţă naţională, pregătea înfiinţarea unui nou serviciu secret, în subordinea Preşedinţiei.

Conflictul interetnic din martie 1990 de la Târgu Mureş, pe fondul unei propagande naţionalist-extremiste care invoca riscul pierderii Transilvaniei, precipită lucrurile. Noua putere decide că e timpul ca țara să aibă și un serviciu de informaţii interne. Pe 26 martie 1990 este emis decretul de înfiinţare a Serviciului Român de Informaţii.

Virgil Măgureanu, fost director SRI: „Existau opinii după care tot personalul aferent vechii Securităţi ar trebui îndepărtat. A fost chiar opinia unui interlocutor de la americani, un domn care a şi avut un rol important în ceea ce priveşte documentarea noastră cu privire la un serviciu de informaţii compatibil cu o societate democratica. (...) Opinia lor era: dați afară pe toţi şi luaţi oameni de pe stradă, oameni care pot să fie aduşi din cu totul alte preocupări şi să înceapă de la zero munca de informaţii”.

Lucru care, evident, nu s-a întâmplat.

„Securistul bun”

Pentru serviciul intern, cadrele fostei Securități sunt „spălate” rapid de imaginea proastă şi sunt reactivate în noul Serviciu Român de Informaţii. Presa începe să vorbească despre „securistul bun”, cel care şi-a slujit patria, şi despre „securistul rău", cel care a participat la represiune:

Practic, Securitatea, după momentele de şoc din 22 decembrie, când la nivelul ofiţerului de securitate a avut o gravă criză de identitate, la nivel personal, s-a regrupat foarte repede. (...) Virgil Măgureanu îi cunoştea pe toţi, pentru că el, predând 20 de ani la Ştefan Gheorghiu, practic îi trecuseră toţi prin mână, toţi îi spuneau domnul profesor", subliniază istoricul Marius Oprea.

Refacerea serviciului de informaţii interne l-a dus pe Virgil Măgureanu la Timişoara, unde Filip Teodorescu era încarcerat. Virgil Măgureanu îi propune să facă parte din conducerea noului SRI, deşi fostul locţiitor al şefului Direcţiei de Contraspionaj fusese închis tocmai sub acuzaţia de complicitate la genocid.

FILIP TEODORESCU, fost locţiitor al şefului Direcţiei de Contraspionaj, a povestit pentru Digi24 momentul respectiv: „Şi atunci el mi-a propus să îmi reiau activitatea. Dar nu vedeţi că sunt în zeghe, în costum raiat şi zero în cap? Zice: nu-i problemă. Păi este, eu cum să ies de aici, nu am cum să ies dacă ăştia nu îmi dau drumul. Nu, că vă scot eu, dacă acceptaţi să veniţi să vă reluaţi activitatea, într-o săptămână vă aduc la Bucureşti”.

Filip Teodorescu acceptă şi devine adjunctul directorului SRI, funcţie în care stă mai bine de un an.

Conducerea serviciului se străduieşte să-şi cureţe imaginea şi să se prezinte ca o instituţie a statului de drept, care s-a lepădat de metehnele trecutului.

„Nu a fost un proces de curăţire. Procesul este, dacă vreţi, pur biologic”, spune istoricul Marius Oprea.

Cadrele fostei Securităţi s-au adaptat repede şi au trecut de la slujirea regimului comunist la slujirea valorilor democratice.

S-au schimbat sigur obiectivele... Doar schimbi prietenii şi adversarii, asta e, şi până la urmă nici nu poţi să trăieşti în afară”, mărturisește Filip Teodorescu.

„Selecția nu o făcusem eu, se făcuse chiar în decembrie 89, pe fondul rămânerii în cazărmi, toți cei care au dorit salariați acolo au fost selecționați. Alții au fugit în străinătate, au fugit de frica represalilor. Sau au fugit în afara instituției, s-au marginalizat!”, întărește Virgil Măgureanu.

Ritmul reformelor în serviciile de informaţii s-a accelerat abia la sfârşitul anilor 90, după ce FSN a părăsit guvernarea, iar România şi-a depus candidatura la NATO şi Uniunea Europeană.