Sari la conținut

1990, ANUL 0. Trecerea de la înfometare științifică la abundență

Dacă până în 1989 am fost înfometaţi ştiinţific şi am trăit cu „adidaşi de porc” şi cu „Fraţii Petreuş”, libertatea ne-a adus şi apetitul de a consuma, de a devora cât mai mult şi cât mai ieftin. Mămăliga a explodat şi frustrările adunate în comunism au fost răzbunate de abundenţa produselor capitaliste.

Alina Ioniţă, trainer cumpărături compulsive: După Revoluţie am avut deschiderea aceasta către capitalism, care a venit către noi cu aceste premise ale abundenţei, ale unei false abundenţe şi ale unei posibilităţi de alegere.

După 1989, România a devenit paradisul buticurilor şi al magazinelor de cartier. Au apărut cu zecile de mii, în toate oraşele, şi vindeau de toate, de la gumă de mestecat şi până la televizoare aduse pe sub mână.

Alexandru Zodieru, sociolog: A fost acea perioadă de boom al televizoarelor color, când toată lumea îşi cumpăra televizoare, care multe dintre ele erau montate pe vapoare, dar fiecare era mai mândru că are o marcă mai specială.

Fără să ne dăm seama am devenit dependenţi de cumpărături. Asta şi după intrarea pe piaţă a marilor retaileri internaţionali. Primul supermarket a fost deschis în 1996, iar după anul 2000 comerţul en-detail a devenit tot mai puternic. În prezent, 14 lanţuri de supermaketuri şi hipermarketuri le oferă românilor mai mult decât au nevoie.

Alina Ioniţă, trainer cumpărături compulsive: Ni se vinde aşa-zisa fericire a cumpărăturilor.

Alexandru Zodieru, sociolog: Sunt mai multe persoane care vizitează un mall decât un muzeu. Asta este evident. Pe de altă parte, la fel de evident este că mall-urile oferă întotdeauna condiţii, oferă aer condiţionat.

Românii, fascinați de apariția primului mall

Primul mall a fost deschis în anul 1999, la Bucureşti, în urma unei investiţii de 25 de milioane de dolari. Românii au devenit rapid fascinaţi de mini-oraşul în care găsesc de toate în acelaşi loc: de la haine, la medicamente, cafea sau hrană pentru animale. În 15 ani, de când funcţionează, Bucureşti Mall a avut 178 de milioane de vizitatori. În prezent, în România sunt peste o sută de centre comerciale.

Affan Yildirim, directorul general al Anchor Group: Oamenii erau foarte curioşi cu privire la clădire şi la acest nou stil de a face cumpărături, iar asta a dus la o creştere a numărului de vizitatori, nu doar din Bucureşti, ci şi din alte judeţe ale ţării. Îmi vine în minte una dintre cele mai faimoase poze, care ilustrează sute de oameni stânşi în zona `rotonda` numai pentru a urmări fântâna arteziană care lumina şi stropea în ritmul muzicii. Colegii noştri raportau mii de oameni care vizitau mall-ul numai pentru a vedea fântâna.

Conceptul de fast-food, succes rapid în România

Americanii atât de aşteptaţi timp de 45 de ani au venit până la urmă, dar ca să ne vândă chiftele cu castraveciori murați. Conceptul de fast-food a fost introdus în România în ziua de 16 iunie 1995, odată cu deschiderea primului restaurant McDonald's la parterul magazinului Unirea din centrul Bucureştiului. A fost buluceală mare! În acea zi, peste 15.000 de români au luat masa în oraş, la fast-food. În toată ţara au venit şi Pizza Hut, KFC, Burger King şi toţi cei care simţeau că românilor le este tot mai foame.

George Vascan, consultant piaţa alimentară: A fost ca un fel de venire în forță a unor branduri puternice americane care au creat o altă perspectivă.

Tot americanii sunt cei care au adus conceptul de franciză. Cine a dorit să deschidă un restaurant cu numele şi produsele McDonald's a cumpărat dreptul de folosire a numelui şi echipamentele.

Valoarea pieţei de fast food din România este estimată astăzi la 500 de milioane de euro şi este dominată de companiile americane. Consum, deci exist! Este motto-ul după care se ghidează milioane de români. Dar mai mult nu înseamnă întotdeauna şi mai sănătos. Din contră.

Acad. prof. dr. Constantin Ionescu Târgoviște, Directorul Institutului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Nicolae Paulescu”: Nenorocirea cea mai mare este că producţia alimentară este din ce în ce mai abundentă, mai ieftină, mai la îndemână omului şi de regulă este mânată de numeroase marketuri mari care aduc din alte părţi alimente neutilizate de populaţia autohtonă, ambalate frumos, bine chimizate pentru că toate trebuie să reziste la distanţe mari de transport.

Publicitatea, fabrica de iluzii

Suntem mereu asaltaţi de oferte şocante, de preţuri incredibil de mici, de ocazii de neratat. Autorii care vor să ne seducă cu aceste mesaje sunt şi ei consumatori, dar în timpul liber. La serviciu, oamenii din publicitate se ocupă cu fabricarea de iluzii.

Alfred Bulai, sociolog: Suntem victimele marketingului. Consumăm, să zicem, jumătate de litru de ulei pe lună şi pentru că e promoţie şi e un pic mai ieftin cumpărăm un bidon de cinci litri în condiţiile în care îl consumăm aproape într-un an. Sigur că la un moment dat s-ar putea să se strice.

Alexandru Zodieru, sociolog: De multe ori vânăm produse pe care ni le pune în faţă publicitatea, pentru a deveni mai atractivi, mai bine poziţionaţi social.

Oricum ar fi, nu există sac fără fund, iar consumul iraţional se poate întoarce împotriva noastră.

Alina Ioniţă, trainer cumpărături compulsive: Putem să ieşim din această cursă a şobolanului uitându-ne atent la noi înşine, setându-ne obiectivele personale. Cine suntem noi? Ce valori avem? Ce este important pentru noi când cumpărăm? Şi ce este absolut necesar să cumpărăm?

În ultimii 25 de ani, creşterea economică relativ constantă din Europa ne-a schimbat modul de trai. „Omul nou” îndelung fabricat de comunişti s-a transformat în omul societăţii de consum, în cel care înghite şi risipeşte mai mult decât produce.