Sari la conținut

1990 – Anul 0. Ziua Naţională, legiferată la 1 august 1990

De-a lungul anilor de dictatură, semnificaţia lui 23 august suferise transformări atât de drastice încât, în 1989, explicaţiile oficiale nu mai aveau nicio legătură cu adevărul istoric.

Rolul decisiv al Regelui Mihai, al partidelor istorice şi al excepţionalilor diplomaţi din vechea boierime a fost şters şi înlocuit cu laude aduse partidului comunist. Şi asta deşi PCR fusese cooptat în desfăşurarea evenimentelor doar la insistenţa Aliaţilor, presaţi de Moscova. În anii '80, sărbătoarea devenise o nesfârşită odă la adresa dictatorului Ceauşescu.

Căderea comunismului făcea astfel inevitabilă schimbarea zilei naţionale a României. Misiunea a revenit Parlamentului ales la 20 mai '90, Parlament unde FSN avea o majoritate de peste 60%.

Am primit un telefon de la prietenul meu şi remarcabilul cărturat care era Romulus Vulpescu, din câte îmi amintesc era senator independent în primul parlament postdecembrist. „Răzvane, ce părere ai, voi propune ca Ziua Naţională să fie 1 decembrie”. Nu mă gândisem până atunci, în iureşul evenimentelor, că într-adevăr se apropia 23 august. Ideea lui Romulus era extrem de binevenită, am reflectat puţin şi i-am dat perfectă dreptate. Nu cred că putea fi o altă alegere mai bună”, a spus Răzvan Theodorescu, fost președinte al Radioteleviziunii Române.

Legea, promulgată de preşedintele Ion Iliescu la 31 iulie şi publicată în Monitorul Oficial la 1 august 1990, eluda o serie întreagă de contraargumente.

10 Mai - Ziua Regalităţii, Ziua Independenţei

Nu e sănătos, după părerea mea, ca o ţară să îşi schimbe ziua naţională. De fiecare dată când se schimbă regimul, se schimbă şi ziua. De ce nu s-a păstrat 10 Mai? Eu ştiu de ce nu s-a păstrat. Fiindcă domnii deputaţi din 1990 şi 1991 s-au temut de întoarcerea regelui pe tron. Şi ei asociază ziua de 10 Mai cu familia regală. Ceea ce nu e adevărat. E o coincidenţă că, cu 11 ani înainte de declararea independenţei noastre, în mai 1877. Cu 11 ani înainte, întâmplarea face că, pe 10 mai, a sosit principele Carol de Hohenzollern, care va deveni regele României. Dar e o coincidenţă, să nu confundăm lucrurile. Adevărata zi de independenţă a României este 10 Mai 1877. Şi este foarte frumos ca sărbătoarea naţională a unei ţări să fie ziua când a devenit acea ţară indepedentă”, este de părere istoricul Neagu Djuvara.

Totuşi, în favoarea lui 1 Decembrie 1918 se pronunţă şi istorici din afara cercurilor politice.

Data de 1 decembrie, cu referire la 1918, este o dată capitală pentru istoria României şi pentru prezentul României în egală măsură. Din punctul de vedere al semnificaţiei istorice este data cea mai importantă pentru România”, consideră Cosmin Popa, istoric şi cercetător la Institutul „Nicolae Iorga”.

În 1990, accentul pus de puterea FSN asupra datei de 1 decembrie a primit şi interpretări politice. Frica cu rădăcini istorice că "Ardealul e în pericol", frică indusă şi de naţionalismul comunist al lui Ceauşescu şi de violenţele de la Târgu Mureş din martie '90, îşi găsea simbolic replica în proclamarea unirii cu Transilvania drept zi naţională.

Trebuie spus faptul că ea se afla deja pe o listă scurtă de sărbători oficiale încă înainte de 1989. Era marcată prin tot felul de manifestări publice de ordin politic şi pseudo-ştiinţific înainte de 22 decembrie 1989, încă din vremea lui Ceauşescu. Era urmarea fundamentului naţionalist pe care se construise regimul comunist din România”, a spus istoricul Cosmin Popa.

1 Decembrie, prima celebrare liberă a Republicii

Efectul manipulărilor mai vechi sau mai noi s-a putut vedea la prima celebrare a lui 1 Decembrie ca cea dintâi sărbătoare a naţiunii. Un alt reproş adus FSN a fost că, valorizând unirea cu Transilvania ca zi naţională, statul român renunţă pentru totdeauna la Basarabia.

Basarabia şi Bucovina sunt provincii istorice locuite de români. Ele astăzi constituie o republică, dacă vorbim de Republica Moldovenească, care aparţine Uniunii Sovietice. Noi pe linie de stat nu am pus problema şi nu considerăm că în momentul de faţă este înţelept a ridica problema modificării frontierelor în Europa”, spunea fostul preşedinte Ion Iliescu în aprilie 1990.

Problema cea mare în alegerea zilei naţionale rămâne însă refuzul de a lua în calcul reîntoarcerea la Ziua Independenţei, 10 Mai. Explicaţia este de natură constituţională. Ion Iliescu şi FSN nu au fost dispuşi să discute în 1990 forma de guvernământ.

Ion Iliescu nu şi-a pus serios problema parlamentarismului în România, d-apoi alegerea unei forme de guvernământ! Nici nu s-a pus problema! După cum bine ştiţi, Regele Mihai a fost împiedicat să revină în România, partidele istorice au fost înţesate de reprezentanţi ai organelor de Securitate cu scopul menţinerii lor într-o stare de permanentă nelinişte şi anarhie pentru a nu se putea constitui într-o opoziţie serioasă la mutantul PCR, acest Front. Să ne punem problema de ce Iliescu nu a pus problema formei de guvernământ? Ion Iliescu avea probleme mult mai mari. Nu sunt convins că voia democraţie parlamentară”, a mai spus Cosmin Popa.

10 mai, Ziua Independenţei României

Chiar dacă în 25 de ani actorii politici din 1990 şi-au schimbat atitudinea, legitimitatea Republicii în România rămâne problematică. Referendumul pentru alegerea formei de guvernământ nu a avut loc.

Republica nu îşi capătă legitimitatea decât în momentul unui referendum. Sigur, ar trebui să fie o criză majoră pentru ca românii să se gândească la altceva”, a mai spus Răzvan Theodorescu.

Între timp însă, în primăvara lui 2015 Parlamentul a votat aproape în unanimitate o lege prin care data de 10 Mai a devenit oficial Ziua Independenţei României.

Votul masiv în favoarea recunoaşterii lui 10 mai drept Zi a Independenţei a avut însă un preţ. Deşi este sărbătoare oficială, 10 Mai este încă zi lucrătoare. Iniţiatorii spun însă că vor insista:

Noi am dorit să fie nelucrătoare, dar, în urma punctelor de vedere nenumărate care s-au schimbat de la un ministru la altul, ni s-a spus că trebuie modificat Codul Muncii. S-a adoptat un amendament şi a fost declarată zi lucrătoare pentru a nu intra în contradicţie cu anumite prevederi ale Codului Muncii, urmând ca, în sesiunea care va începe pe 1 septembrie, să venim cu o nouă iniţiativă legislativă prin care să decidem împreună cu arcul guvernamental că această zi va fi zi nelucrătoare, va fi zi declarată a Independenţei Naţionale”, a declarat Gigel Ştirbu, deputat PNL.

Un alt semn că excesele republicane ale anilor '90 încep să se stingă este posibila reîncoronare a acvilei de pe stema ţării. Rusia, Bulgaria, Cehia, Polonia, Ungaria şi-au refăcut deja simbolurile heraldice.

Acvila noastră - şi în gura mea termenul poate să aibă o semnificaţie anume - acvila noastră este cheală. Este pur şi simplu cheală fără acea coroană. Coroana este un lucru care nu înseamnă că suntem regalitate, înseamnă suveranitatea. Statalitatea s-a tradus în coroane pe care le vedem în frescele din biserici”, a afirmat Răzvan Theodorescu.

Cât despre Ziua Naţională, se pare că Unirea de la 1 Decembrie 1918 începe să îşi facă treptat efectele şi asupra Basarabiei. În 2013, defilarea pe sub Arcul de Triumf a fost privită de cei doi preşedinţi ai statelor româneşti, iar Podul de Flori de peste Prut a fost reluat în ultimii ani cu o pledoarie pentru Uniunea Europeană.