Sari la conținut
News Alert

Anul 0 | 1990. Agresorii din umbră

În iunie 1990, Petru Braiţ era lider sindical la mina Petrila. A fost unul dintre cei aproape 10.000 de mineri care au venit să restabilească ordinea în Capitală. Acum, după 25 de ani, îşi pleacă stingherit ochii atunci când vine vorba de bătăile crunte pe care le-au administrat bucureştenilor. Spune că minerii au reprezentat doar bâta din mâinile altora.

Au existat violenţe asupra unor oameni, este clar că au fost oameni loviţi şi maltrataţi şi în ziua de 14 şi de către mineri sau de unii îmbrăcaţi în mineri, sau, mă rog, prezenţi în Piaţa Universităţii", spune Petru Braiț.

Încă de la sosirea în Capitală, minerii au fost ajutaţi de diverse persoane cu funcţii în statul român. O recunosc chiar ei.

Petre Braiţ: „Erau întâmpinaţi în gări, deci se ştia că vine un transport de mineri şi erau întâmpinaţi cu apă minerală, cu sandwich-uri, cu prăjituri. Deci, le crea sentimentul că ceea ce fac este bine".

Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în anul 1990: „Seara au apărut în Gara de Nord. Am luat măsuri cu jandarmii, cu toate forţele de poliţie ca să vină direct în Piata Victoriei, să nu se împrăştie".

În Piaţa Victoriei nu au zăbovit prea mult. Au fost trimişi chiar de către Ion Iliescu în Piaţa Universităţii, pentru a o elibera: „Delegaţia de mineri, împreună cu domnul Cozma, se va îndrepta spre Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavostră. Aşa cum aţi văzut, de astă dată, avem de aface cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate”.

Este momentul în care Ion Iliescu îl validează pe Miron Cozma ca lider incontestabil al minerilor. Atunci, stătea mândru la dreapta preşedintelui. Acum, spune că era doar o victimă a politicienilor.

Oare de ce a fost nevoie de toată mascarada asta!? Dar, e normal ca pentru a justifica tâmpeniile pe care le-au făcut Ion Iliescu şi cu Petre Roman, au făcut tot felul de înscenări din acestea”, susține Miron Cozma.

În Piaţa Universităţii nu mai existau protestatari, iar autorităţile cunoşteau acest lucru. Ultimii manifestanţi fuseseră alungaţi sau arestaţi cu o zi înainte de forţele de ordine care au intervenit cu brutalitate. Totuşi, pe 14 iunie, minerii sunt trimişi la Universitate unde, evident, găsesc o piaţă goală.

Petru Braiţ povestește: „Pe la 7:30, cred că la 8:00, începeau unele cursuri la Universitate, au început să vină studenţi, dar până atunci a fost aşa, încă două ore de acalmie: păi cum, mă, vin tocmai în Bucureşti ca să stau cu... pardon pe bordură!?"

Furia lor se îndreaptă către studenţii de la Universitate şi Arhitectură. Cei prinşi sunt bătuţi cu bestialitate. Marian Munteanu este lovit până îşi pierde cunoştiinţa şi este aruncat alături de alţii în fântâna arteziană. Unii sunt atât de crunt desfiguraţi încât, la spital, nu mai sunt recunoscuţi nici măcar de către apropiaţi.

Pe toată durata şederii lor la Bucureşti minerii au părut că ştiu exact ce trebuie sa facă. S-au descurcat de minune chiar şi atunci când au mers direct la adresele unde locuiau liderii opoziţiei sau ziariştii care criticau noua putere. Explicaţia este simplă. Încă de la plecarea din Valea Jiului, au fost însoţiti în permanenţă de foşti ofiţeri de Securitate sau ofiţeri activi ai SRI şi ai unităţii 0215, cunoscută ca „Doi şi-un sfert”, spun procurorii care au cercetat dosarul Mineriadei.

Adresele, numele persoanelor care trebuiau atunci să dea socoteală în faţa celor care au organizat represiunea, toate erau din timp rezolvate de către aceste servicii secrete, prin mijloacele lor specifice”, spune Dan Voinea, fost procuror militar.

Între cei care au participat, îmi pare rău să spun, s-au numarat bine-mersi şi câţiva bravi care între timp deveniseră ofiţeri ai SRI. Numele lor este în raportul care s-a facut pe acestă temă", susține fostul director al SRI Virgil Măgureanu.

Este şi cazul fostului ofiţer de securitate Nicolae Cămărăşescu. El a venit cu minerii din Valea Jiului până în Bucureşti. Rolul său nu s-a oprit însă aici. Le-a arătat minerilor unde este sediul ziarului România Liberă şi i-a dus la domiciliul lui Petre Mihai Băcanu, directorul cotidianului.

Cămărăşescu era un ofiţer de securitate care a fost trimis dupa revolta minerilor din Valea Jiului - a fost trimis acolo. Cunoştea bine zona şi după 90 a fost luat la SRI...Băiatul meu a ieşit în balcon să se uite după nişte colegi prin faţa blocului. Şi atunci a observat la colţul blocului basculanta cu mineri care coborau. Şi-a dat seama că nu au unde sa vină decât acasă la noi. Tot ce a putut a fost să se îmbrace repede şi să urce la o vecină", povestește Petre Mihai Băcanu, fost director al României Libere.

În declaraţia pe care a dat-o procurorilor în dosarul mineriadei, Nicolae Cămărăşescu spune că nu ar fi acţionat la ordinul vreunui superior. În plus, susţine că a fost forţat de mineri să-i conducă la sediul ziarului România Liberă:„... Unul dintre mineri mi-a zis să urc în autobuz şi să merg cu ei. Am întrebat că unde vor să se ducă şi mi-au zis că vor să meargă la Casa Scânteii, la sediul ziarului România Liberă, întrucât două femei le-au arătat un număr al ziarului România Liberă din data de 14 iunie 1990, în care era un articol care defăima pe preşedintele Iliescu şi cei aflaţi la guvernare. La început, nu am vrut să urc în autobuz, însă după ce am fost lovit de unul dintre mineri pe motiv că nu vreau să îi susţin, am urcat în autobuz, deplasându-ne cu toţii către Casa Scânteii. Acolo, la intrarea în clădire, am fost întâmpinaţi de civili, probabil lucratori la alte ziare, care îi incitau pe mineri să pătrundă în sediul redacţiei ziarului România Liberă şi să-l devasteze..."

La fel s-a întâmplat şi în celalte cazuri. Minerii au devastat sediile partidelor din opoziţie şi au ajuns în casele liderilor lor.

Cred că aţi auzit de maistrul ăla miner care s-a dus acasă la Raţiu însoţit de doi colonei şi i-a devastat casa şi i-au luat din casă. Despre maistrul ăla ştiu sigur că a făcut vreo şase ani de închisoare. Dar despre colonei mai ştie cineva ceva?! Şi de unde ştia maistrul ăla unde stă Raţiu, mă rog!?", se întreabă Petru Braiț.

O parte dintre mineri au fost duşi la Sala Polivalentă şi acolo, Cozma spune: domnule, tot veneau ofiţeri în civil şi cereau dă-mi cinci mineri, dă-mi zece mineri, şi la un moment dat, Cozma nu a mai vrut să le dea mineri până nu îi spun şi lui unde erau duşi, unde erau folosiţi", susține fostul procuror militar Dan Voinea.

Niciun lider al puterii de atunci nu recunoşte că persoanele care i-au însoţit pe mineri au acţionat din ordinul superiorilor.

Gelu Voican Voiculescu era vicepremier în anul 1990. „Se vorbeşte că anumiţi oameni i-au dirijat. Dacă s-a întâmplat, nu a fost coordonată de noi şi planificată şi distribuite roluri, cutare. Diverşi oameni, aşa i-a tăiat capul să facă din motive care îi privesc...(...) Nu-i puteţi imputa lui Măgureanu o serie de lucruri care s-au petrecut din partea unor membri SRI, pentru că, vă spun, oamenii ăştia, fiind profesionişti, de meserie, vrând poate să se ilustreze acuma faţă de autorităţi, faţă de noua conducere, cu anumite iniţiative, să fi acţionat ca atare din exces de zel, din dorinţa de a primi o promovare, de a se ilustra, de a se afirma", este explicația pe care o are Gelu Voican Voiculescu.

Minerii s-au răspândit prin aproape tot oraşul. Deveniseră, pe lângă poliţie şi jandarmerie, o nouă forţă de represiune la dispoziţia noii puteri de la Bucureşti. Oamenii au fost bătuţi la întâmplare pe străzi, chiar dacă nu aveau nicio legatură cu protestul din Piaţa Universităţii. Sute de persoane au fost duse în arest la Măgurele.

Ce s-a întâmplat la lagărul de la Măgurele, înghesuiţi în maşini... Și Voican Voiculescu, şi Dan Iosif au participat la înghesuirea în dube a manifestanţilor. (Reporter: Ne spuneţi că vicepremierul participa la asta?) Au fost fotografiaţi când erau în piaţă şi participau la curăţenia aia. Voican Voiculescu şi Dan Iosif . Probabil că au fost şi alţii”, spune jurnalista Tia Șerbănescu de la România Liberă.

Replica lui Gelu Voican Voiculescu: „Eu personal, cu jurnalistul de la Paris Match Arnaud Bizou, am obţinut aprobarea unui procuror Comşa să vizitez cu echipa asta franceză locul de la Măgurele unde erau reţinuţi toţi cei care, erau şi cei care atacaseră televiziunea, mă rog, erau... Şi am fost acolo şi au fost filmaţi şi s-a văzut că erau omeni foarte tineri, într-adevăr unii bătuţi, molestaţi, foarte mulţi ţigani şi în orice caz nici măcar un singur student. Şi lucrul asta se vedea dupa felul cum arătau".

După toate aceste fapte, preşedintele Ion Iliescu apare în faţa minerilor adunaţi la complexul Romexpo şi le mulţumeşte: „Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile. Că sunteţi o forţă puternică cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească. Oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”.

Gelu Voican Voiculescu are o explicație: „Acuma ce vreţi d-voastră, ca Iliescu să-i înjure, să le reproşeze, sigur că le-a mulţumit şi nu a ştiut cum să-i convingă să plece mai repede. (Reporter: Le mulţumeşti după violenţele provocate în oraş?) În primul rând că nu eram la curent, nu aveam un raport, vreun inventar al violenţelor, doar ce s-a putut vedea, dar oamenii care îţi fac dezordini nu poţi să-i convingi altfel decât luîndu-i cu binişorul. Le-a mulţumit ca să-i poată face să plece”, spune fostul vicepremier.

Noi am fost mai degrabă uneltele decât autorii”, constată, după 25 de ani, fostul lider sindical Petru Braiț.