Sari la conținut
News Alert

Presa internațională a relatat despre teroarea din 13-15 iunie 1990: Minerii erau trupele de șoc ale lui Iliescu

Imediat după Revoluţie, Hotelul Intercontinental din Bucureşti s-a transformat în centru internaţional de presă. România era un loc prea interesant pentru a nu fi prezentă în publicaţiile străine.

Presa străină descoperea o Românie în degringoladă şi povestea despre pierderea capitalului de imagine câştigat în decembrie 1989. Apogeul e atins în 13-15 iunie 90.

'Minerii preiau controlul în Bucureşti', 'Cinci oameni au murit în Bucureşti în urma schimburilor de focuri din timpul revoltelor', 'Minerii îl apără pe Iliescu' sunt câteva din titlurile apărute în presa internaţională.

Christopher Walker: „Opozanţii Frontului care au vorbit cu jurnaliştii străini și au avertizat că lucrurile ar putea degenera în război civil”.

Britanicul Christopher Walker lucra la The Times. A ajuns în România, ca mai toţi corespondenţii străini, la câteva zile după izbucnirea Revoluţiei. A trăit toate momentele cruciale ale anului 1990, dar niciunul nu l-a marcat precum venirea minerilor.

Christopher Walker: „Erau atât de bine organizaţi de Guvern. Au venit pe bulevard, purtând un fel de scuturi. Făceau un zgomot asurzitor. Aveau hainele acoperite de praf, destul de mulţi băuseră şi nu le plăcea presa. Considerau că noi eram de partea protestatarilor. Erau foarte, foarte duri. Veniseră din Valea Jiului şi erau, evident, chemaţi de Iliescu. Ei, minerii, erau trupele lui de şoc”.

Ion Iliescu, 1990: „Să instaurăm o democraţie veritabilă. Tocmai acum, aceste elemente au căutat să submineze viaţa noastră democratică”.

Christopher Walker: „Erau destul de multe guverne străine care ştiau foarte bine ce se întâmplă în România, dar, sincer, nu puteau vedea nicio alternativă la Iliescu. Aşa că erau pregătite să-l tolereze. Dar Mineriada au considerat-o intolerabilă”.

Imaginile cu manifestanţii din Piaţa Universităţii bătuţi de mineri cu bâtele fac înconjurul lumii.

Momentele de tensiune maximă din 13-15 iunie i-au rămas adânc întipărite în minte şi lui Rupert Wolfe Murray. În decembrie '89 era jurnalist la o publicaţie scoţiană. Când a auzit că Ceauşescu a fugit, a vrut să vină aici cu orice preţ. A transmis pentru BBC şi a scris pentru mai multe publicaţii din Londra şi din Scoţia.

Rupert Wolfe Murray: „Au fost foarte speriaţi toţi străinii pentru că unii au fost atacaţi, s-au baricadat în hotel Intercontinental, dar cei care au fost pe stradă au fost loviţi. Minerii au fost văzuţi ca nişte sălbatici”.

De câte ori ajunge în Piaţa Universităţii îşi aminteşte cum erau manipulate informaţiile transmise la televizor.

Rupert Wolfe Murray: „S-au făcut nişte focuri aici. Erau nişte autobuze care erau arse la ordinele nu ştiu cui, de fapt era un aranjament al Securităţii”.

- Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte că dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi.

Rupert Wolfe Murray: „Iliescu şi guvernul lui care au invitat, au aranjat cu minerii”.

Au trecut 25 de atunci, iar Rupert Wolfe Murray nu a mai plecat din România. Locuieşte în Bucureşti şi se ocupă de acţiuni caritabile. Pariul lui cu românii la începutul anilor 90 a fost că ţara are nevoie de cel puţin 40 de ani ca să se compare cu statele occidentale cu tradiţie în democraţie.

L-a contrazis atunci pe Silviu Brucan, iar acum îşi dă seama că a avut dreptate: este nevoie de mai mult de 20 de ani, dar un lucru este cert: România se află pe drumul cel bun, spune jurnalistul.