Sari la conținut
News Alert

Expert: Moscova vrea să împovăreze la maxim Chișinăul și să-i slăbească poziţia în dosarul transnistrean

Dependenţa energetică a Republicii Moldova faţă de terţi precum Federaţia Rusă şi teritoriul separatist transnistrean face vulnerabil Chişinăul pe dosare de maxim interes naţional, ca şi regional. Într-un interviu acordat Digi24.ro, Denis Cenuşă, specialist asociat think-tank-ului Expert-Grup, de la Chişinău, analizează pârghiile economice pe care le foloseşte Rusia pentru a-şi atinge obiectivele politice în regiune, rolul jucat de separatiştii de la Tiraspol şi încercările autorităţilor moldovene de a micşora presiunea pusă de conflictul în gheţat pe două axe majore: transportul feroviar şi producţia/transportul energiei electrice.

bec curent electric electricitate 24 aug GettyImages-93187964

Digi24.ro: Republica Moldova își poate asigura aproximativ un sfert din necesarul energetic, curentul electric de exemplu, prin infrastructura specifică pe care o controlează administrativ. Restul reprezintă importuri realizate din Ucraina, Transnistria, România. În condiţile actuale, într-o formă sau alta, primele două surse pun probleme legate de posibilităţile Rusiei de a tulbura apele pe acest circuit; cu cea de-a treia sursă, România, pot apărea sincope din cauza preţului. În ce măsură este surmobtabilă situaţia în care se află Chişinăul?

Cea mai puternică dependență a Republicii Moldova de factorul rusesc este pe dimensiunea energetică. Pe partea de gaze naturale, sistemul energetic moldovenesc este dependent în proporție de peste 90% de gazele naturale livrate de Rusia, în baza unui contract care datează din 2006 până în 2011, care este reînnoit anual. Prețul la gazele naturale este legat de prețul global la petrol, ceea ce în 2016 a asigurat prețuri de circa 200 euro pentru mia de metri cubi, dar care în perioada 2010-2015 varia între 250-400 euro/mia de metri cubi. În lipsa unui contract nou, unde prețul la gazele naturale ar fi deconectat de fluctuațiile prețurilor de pe piața petrolului, situația din sectorul gazelor rămâne a fi incertă. Mersul lent al proiectului de extindere a gazoductului Iași-Ungheni spre Chișinău menține în suspans sectorul, care ar putea beneficia de o reală diversificare a sursei de livrare, dar și a rutei, pentru gazele naturale. La aceasta se mai adaugă problema enormă a datoriilor pentru gazele naturale, care din 2010 încoace a crescut până la 5 miliarde dolari sau circa 65% al PIB-ului țării. În proporție de 90%, aceasta datorie este acumulată de către regiunea separatistă, care nu achită pentru gazul consumat, ceea ce duce la majorarea datoriei MoldovaGAZ, operator de sistem moldovenesc, dar controlat în proporție de cel puțin 50% de către Gazprom (50% din acțiuni), față de concernul Gazprom.

O dependență mai mică, dar la fel de esențială, se observă și pe partea de energie electrică. Or, malul drept al Nistrului, aflat sub controlul autorităților de la Chișinău, importă circa 80% din necesitățile de energie electrică din regiunea separatistă. Totuși, există ieșiri din situație, deoarece se poate importa și din Ucraina, care a revenit pe piața exporturilor în 2016, după ce acestea au fost sistate în noiembrie 2014 (Moldova și Belarus). Or, Centrala de la Cuciurgan, situată în regiunea separatistă și controlată de compania rusă RAO UES, nu este unica sursă de unde poate fi achiziționată energie electrică. Pe partea de energie electrică, posibilitatea de a importa din altă parte decât de la întreprinderi afiliate cu Rusia este prin desfășurarea unor licitații transparente, cu participarea furnizorilor din Ucraina. Odată ce interconexiunea cu România va fi disponibilă, energia electrică va putea fi achiziționată din cel puțin trei surse – Centrala Cuciurgan, Ucraina și România.

Rusia nu este deocamdată interesată în a genera perturbații în sectorul energetic din Moldova, care oricum este în proporție de 50-90% dependent de factorul rusesc în mod direct (gaze naturale) sau indirect (energie electrică). Este mult mai logic ca acesta să fie folosit pentru a influența decizii politice, la momentul potrivit (de regulă, în sezonul rece al anului). Adițional, autoritățile ruse vor să împovăreze la maxim Chișinăul și să-i slăbească poziițiile viitoare în negocierile privind soluționarea conflictului transnistrean. Or, Rusia caută mereu dividende (geo)politice, dar și economice. În primul rând, vorbim despre eventualul scenariu de reintegrare a țării, care va putea fi făcut după cum vrea Rusia, inclusiv prin invocarea datoriilor de 5 miliarde de dolari, care sporesc în mod continuu. Iar, în al doilea rând, pe lângă împingerea unui scenariu geopolitic favorabil intereselor rusești, există o probabilitate mare că datoriile oricum vor fi plătite, dar din împrumuturi și granturi externe ale UE și altor donatori, lucru care ar avantaja enorm Rusia.

S-a discutat de-a lungul timpului de diversificarea surselor de aprovizionare cu energie electrică a Republicii Moldova, o soluţie fiind interconectarea reţelelor de înaltă tensiune din România şi Republica Moldova. Dacă există asemenea proiecte, în ce fază sunt ele?

Proiectele privind interconexiunile cu România atât pe partea de gaze naturale, cât și pe cea de energie electrică, fac parte din lista priorităților curente în consultările bilaterale moldo-române. Conform unui Memorandum semnat în mai 2015, ambele părți au reiterat angajamentele în dezvoltarea interconexiunilor pe cele două dimensiuni – gaze naturale și energie electrică. Pe partea de energie electrică costurile sunt mai ridicate și simbolismul politic a fost mai redus în intensitate de la bun început, spre deosebire de gazele naturale. Este important de reținut că livrările de energie electrică au fost văzute mereu mai sigure decât cele de gaze naturale, unde dependența practic totală față de Rusia era vizibilă.

În prezent, autoritățile din ambele țări sunt la etapa incipientă a interconexiunii privind energia electrică pe itinerarul de sud – Isaccea-Vulcănești, unde urmează să fie construită o stație back-to-back și o linie de prelungire spre Chișinău. Până acum s-au depus eforturi pe evaluarea fezabilității, activitățile de proiectare tehnică sunt preconizate pentru 2017, iar lucrările finale sunt prognozate, conform mai multor surse, pentru 2021. Este vorba de realizarea unor lucrări voluminoase pe teritoriul Republicii Moldova, iar costurile totale pentru interconexiunea pe sud se pot ridica pâna la 300 milioane de euro.

Centrala de la Cuciurgan pare a fi esenţială pentru economia şi securitatea energetică deopotrivă a teritoriului separatist şi a Republicii Moldova. Având în vedere tensiunile din regiune, care sunt abordările Chişinăului, pe de o parte, şi Tiraspolului, pe de alta, pe dosarul Cuciurgan?

Autoritățile de la Chișinău sunt ghidate de interese pe termen scurt și anume valorificarea oportunităților de moment. Acest principiu a dictat prelungirea contractului cu furnizorul din regiunea transnistreană, Energokapital, până în martie 2017. Parțial, acest lucru a fost posibil datorită organizării unor licitații opace, de către autoritățile de la Chișinău, prin care furnizorii din Ucraina au fost eliminați din ecuație.

Consideraţi că sunt repetabile episoade precum cele din 1999 sau 2004, când livrările de la Cuciurgan spre Republica Moldova au fost afectate?

Regiunea separatistă se află într-o situație economică deplorabilă, iar energia electrică comercializată de Centrala de la Cuciurgan, cu intermedierea oferită de Energokapital, îi asigură venituri semnificative. Livrările de energie electrică reprezintă una dintre puținele surse sigure de venit, spre deosebire de alte industrii din regiune, care depind foarte mult de situația de pe piețele de desfacere din UE, Ucraina și desigur din Rusia. Prin urmare, Tiraspolul este interesat în prelungirea contractelor de livrare a energiei electrice către malul drept, chiar și fără posibilitatea de a monopoliza piața. Prin urmare, furnizorii din Ucraina și proiectele de interconexiune pe sud și eventual pe nord cu România sunt văzuți la Tiraspol drept adversari. Oricum, până în 2021, livrările din România sunt puțin probabile. Iar, în cazul Ucrainei, Centrala de la Cuciurgan poate juca pe diminuarea ofertei la preț pentru energia electrică. Or, Tiraspolul nu achită pentru gazele naturale consumate la producția de energie electrică vândută ulterior Chișinăului, ceea ce îi oferă un avantaj comercial substanțial, lucru pe care nu și-l pot permite furnizorii ucraineni.

Acum câţiva ani, autorităţile de la Tiraspol au desprins tronsonul feroviar dintre Chişinău şi Odessa, care traversează teritoriul separatist, de operatorul din Republica Moldova. Ce probleme a generat pasul făcut oficialii tranistreni?

În primul rând, problemele țineau de efectele adverse ale tranzitării mărfurilor din Republica Moldova prin regiunea transnistreană. Evident, acest lucru a multiplicat costurile pentru exporturile moldovenești transportate spre piețele CSI și Rusia prin regiunea separatistă. Aceasta, la fel, implică aspecte birocratice și incertitudini legate de siguranța transportării mărfurilor în ambele direcții, prin regiunea separatistă, cu o administrație totalmente imprevizibilă.

Care este stadiul acordului semnat acum un an de Ucraina şi Republica Moldova, privind construirea căii ferate Berezino-Basarabeasca, care ocoleşte Transnistria? Ce surse de finanţare vor putea fi accesate? Pe lângă facilitarea accesului la Portul Odessa, există şi alte calcule, legat de acest traseu feroviar, din perspectiva Republicii Moldova?

Conform declarațiilor făcute de reprezentanții ÎS Calea Ferată din Moldova, lucrările privind reanimarea transonului, demontat în 2000, urmau să înceapă încă în vara lui 2016. Însă deocamdată lipsește o confirmare oficială a faptului că proiectul a demarat cu adevărat.

Există un interes clar din partea Ucrainei de a realiza acest proiect. În particular, este vorba despre guvernatorul regiunii Odessa, Mihail Saakașvili, care este interesat în crearea infrastructurii necesare pentru a crea legături feroviare între Republica Moldova și Odessa. Pe lângă, motivația naturală a lui Saakașvili de a diminua capacitatea regiunii separatiste, unde Rusia deține o bază militară și efective militare, acesta este interesat în noi oportunități pentru economia regiunii Odessa. Or, tronsonul dat ar conecta direct portul din Odessa de Republica Moldova, ocolind regiunea transnistreană. Este important de reținut că Ucraina nu are ratificat Acordul de Asociere cu UE, spre deosebire de Republica Moldova. De aceea, un tronson direct către țara vecină sporește atractivitatea portului din Odessa pentru investiții străine noi.

Totodată, un interes puternic pentru restabilirea tronsonului este manifestat de noua administrație a ÎS Calea Ferată din Moldova. Or, acest lucru va duce la creșterea nemijlocită a veniturilor pentru întreprindere, care actualmente se confruntă cu probleme majore legate de datorii, infrastructură învechită și deficit de resurse umane.

Restabilirea tronsonului este un proiect fezabil pentru partea moldovenească, care trebuie să reanimeze circa 2,5 km de cale ferată din totalul de 24,5 km. Împrumutul oferit de BEI, în valoare de 105 milioane euro, dar și cele 5 milioane euro sub formă de granturi din partea UE, pot servi ca resursă financiară pentru realizarea fără probleme a lucrărilor pe teritoriul moldovenesc. Totuși, persistă anumite incertitudini legate de lucrările pe porțiunea ucraineană. Deși încă în 2015, Saakașvili anunța că vor fi indentificate investițiile necesare pentru acest proiect, lucrările par să nu pregreseze foarte mult.

Cu toate acestea, tronsonul este o prioritate majoră în primul rând pentru Chișinău, de aceea, acesta trebuie să întreprindă mai multe eforturi pentru a motiva partea ucraineană să accelereze procesul.

*Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.

Afis