Sari la conținut
News Alert

Visul lui Constantin Brâncuși

România a rămas cu cea mai valoroasă parte a operei lui Constantin Brîncuşi: ansamblul de la Târgu Jiu. În semn de „mulţumire”, Poarta Sărutului şi Coloana fără sfârşit au fost spălate cu detergent de angajaţii de la salubritate. În manuale, a fost botezat Nicolae, iar când autorităţile au aniversat 140 de ani de la naşterea sculptorului, i-au cinstit memoria cu colivă.

La începutul anilor '30, Constantin Brâncuşi cucerise lumea dar era puţin apreciat în Romania. Avea zeci de expoziţii din Europa şi până în India, Japonia şi America. Îi lipsea însă ceea ce îşi dorise mereu: un spaţiu de meditaţie monumental, dedicat locului sau natal.

Era un vis pe care el voia să şi-l împlinească, să şi-l vadă cu ochii: de a instala în aer liber o operă”, spune Doina Lemny .

În anul 1935, Aretia Tătărăscu, preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene şi soţia prim-ministrului României îi propune lui Brâncuşi să ridice un monument dedicat soldaților căzuţi în Primul Război Mondial. Aşa că în 27 octombrie 1938, la Târgu Jiu este inaugurat ansamblul monumental Calea Eroilor, o lucrare filosofică inspirată de canoanele credinţei ortodoxe.

De la apa care curge, de la Jiu, într-un spaţiu de meditaţie, care este Masa Tăcerii, aleea care continuă meditaţia, până la acel monument de despărţire între viu şi dispărut, care este Poarta Sărutului. Şi care, contrar a ceea ce cred o mulţime dintre tinerii de astăzi, e un foarte seren, calm şi superior monument funerar”, spune Radu Boroianu, fost secretar de stat al Ministerului Culturii.

Cum am avut şi cum avem grijă de „Moştenirea Brâncuşi”? La Şcoală se învaţă prea puţin şi uneori lucruri... false: în auxiliarul Abecedarului claselor primare, editat în anul 2004, „Masa Tăcerii” şi „Poarta Sărutului” sunt catalogate... „operele lui Nicolae Brâncuşi”.

Poporul nu îl ştie îndeajuns pentru că nu i s-a făcut o popularizare corespunzătoare operei lui. Opera lui are nevoie de iniţiere! Ea trebuie învăţată din timpul şcolii, de fiecare român în primul rând”, spune Ion Mocioi, expert în opera lui Constantin Brâncuşi.

Cât despre ansamblul Calea Eroilor, anul trecut Poarta Sărutului a fost spălată cu jet de apă sub presiune. Şi coloana recunoştinţei fără sfârşit a fost spălată cu detergent.

Din cauza curăţării inadecvate, primul modul s-a înnegrit şi a rămas fără lacul de protecţie.

„Când a fost, în ghilimele aş zice, restaurată, am avut un sentiment, o cădere de fapt! Am avut acea percepţie extrem de dezagreabilă pe care o ai în faţa unei jucării chinezeşti”, afirmă Erwin Kessler, istoric de artă.

Casa în care s-a născut Brâncuși din satul Hobiţa nu mai există! Câteva scânduri putrede ale casei originale sunt în curtea în care a trăit sora sculptorului. Astăzi, turiştii fotografiază o copie.

A fost adusă a doua casă făcută după acelaşi proiect de tatăl lui Brâncuşi”, spune Ion Mocioi, expert în opera lui Brâncuşi.

Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, unde Constantin Brâncuşi a învăţat între anii 1874 şi 1878... nu mai are atelierele originale. Deţine însă foaia matricolă originală şi două odăi unde sunt expuse câteva obiecte pe care şi-a pus amprenta elevul Brâncuşi!

În afara celor iniţiaţi în artă, locul unde Constantin Brâncuşi a învăţat practic, meserie, nu atrage turiştii.

Cultura nu este o prioritate în ţara noastră! Din păcate uităm! Popularizăm alte aşa-zise vedete”, spune Tudor Nedelcea, cercetător ştiinţific al Academiei Române.

Când s-au implinit 140 de ani de la naşterea lui Brâncuşi, autoritatile gorjene l-au sărbătorit cu colivă.

Revenit în vizită acasă, la Hobiţa, se pare ca Marele Brâncuşi ar fi exclamat descumpănit: „V-am lasat săraci şi proşti şi v-am găsit şi mai săraci şi proşti”. Dincolo de preţuirea sau de indiferenţa noastră, lucrările lui Brâncuşi vor continua să fascineze, să uimească şi mai ales să reprezinte România.