Sari la conținut
News Alert

1906 | Bilanţul de 40 de ani al domniei lui Carol

În urmă cu mai bine de o sută de ani, în toamna lui 1906, bucureştenii şi vizitatorii Bucureştiului erau îndemnaţi să profite de ultimele săptămâni în care mai era deschisă "Expoziţia Generală Română". Construită după modelul marilor expoziţii internaţionale de la Paris sau Londra, cea de la Bucureşti celebra cei 40 de ani de domnie ai Regelui Carol. Graţie Expoziţiei Generale, Bucureştiul se bucură şi astăzi de Parcul Carol, unul dintre cele mai întinse şi mai bine amenajate zone. Bilanţul de patru decenii al lui Carol I, sosit în România la 10 mai 1866, s-a dovedit remarcabil. O creştere a populaţiei cu o treime, dezvoltarea căilor ferate de la 0 la 3100 de km şi a reţelei de drumuri de la circa 1.000 de kilometri la 26.500.

Legea pentru organizarea "Expoziţiunii Naţionale" a fost votată de Parlament în mai 1905. Lucrările au început în vară şi s-au încheiat 11 luni mai târziu.

La inaugurarea din iunie, Regele Carol le-a mulţumit lui Dumnezeu şi românilor pentru tot ceea a izbutit să facă în 40 de ani. De la Constituţie, la Independenţă şi proclamarea Regatului din 1881, adică un fel de intrare a României în Uniunea Europeană a Monarhiilor. Ministrul Agriculturii, Industriilor şi Domeniilor, Ion Lahovari a vorbit despre tehnicalităţile Expoziţiei: pentru amenajarea celor 40 de hectare ale Parcului s-au mutat din loc jumătate de milion de metri cubi de pământ.

Cine se plimba pe aleile parcului putea descoperi, în miniatură, un adevărat proiect de ţară. Printre figuranţi, comercianţi premiaţi, tombole, fel de fel de orchestre şi trupe de spectacol, fiecare ramură economică avea câte un pavilion: Industria, Lucrările Publice, Poşta, Agricultura, Minele, Comerţul, Higiena şi Asistenţa Publică.

Între cei 30.000 de metri pătraţi de construcţii provizorii ale Expoziţiei, Italia, Elveţia, Franţa, Germania şi Austria aveau pavilioanele cele mai impozante. Primarul Vienei, Carol Lueger, şi cei 11 consilieri municipali ai capitalei habsburgice care au vizitat expoziţia au fost întâmpinaţi nu numai de oficialităţi, dar şi de o delegaţie de ardeleni stabiliţi la Bucureşti. Se pare că Ambasada Austriei a închis ochii în faţa entuziasmului cu unioniştii de la Bucureşti au luat cu asalt Pavilionul Banatului sau Făgăraşului. În plus, dacă veneau în grupuri organizate, vizitatorii din Transilvania erau primiţi cu alai încă de la Gara de Nord. Un pavilion a fost rezervat şi românilor din Basarabia. România spunea clar lumii ce îşi doreşte.

Expoziţia Generală a funcţionat ca o veritabilă universitate de vară. Biletul de intrare era de 1 leu, iar pentru acces în toate pavilioanele şi zonele de divertisment, de 2 lei. Cum salariul unui funcţionar sau al unui muncitor calificat era atunci în jur de 50 de lei, preţul era cam piperat. Echivalentul în prezent ar fi de circa 40 de RON. Organizatorii urmăreau însă ca românii să vadă în număr mare expoziţia aşa că pentru grupuri mari, reducerile erau substanţiale. În august 1906, de exemplu, Comisariatul General al Expoziţiei a cerut prefecţilor să anunţe ţăranii că pentru grupuri mai mari de 19 persoane, preţul este de 10 bani.

Vizitele educative erau, de altfel, o caracteristică generală a învăţământului preuniversitar din epocă. Învăţământul practic, prin exerciţiu, experimente şi călătorii, se dovedea a fi soluţia pentru bunăstarea ţării.

Alexandru Istrate, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Iaşi: „Profesorii făceau cerere la minister şi luau copii şi îi duceau în excursie de câte o zi-două, uitaţi, copii, aceasta este rămăşiţa Podului lui Traian. Mai sunt profesori care luau copiii şi îi duceau la Târgovişte, la Mănăstirea Dealu, vedeau Cozia.”

Dar, în pofida progresului incontestabil, la început de secol, analfabetismul domina încă două treimi dintre ţărani şi o treime dintre orăşeni.

Prof. Bogdan Murgescu, specialist în istorie economică, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti: „România acumulează tensiuni şi involuţii care sunt periculoase pentru societate.”

Şi asistenţa medicală era încă deficitară. Creşterea populaţiei se datora natalităţii ascendente şi doar în mică măsură scăderii mortalităţii. Preţul pentru modernizarea accelerată a României fusese plătit disproporţionat. Exporturile au sporit, printre altele, pentru că ţăranii mâncau, proporţional, mai puţin. La câteva luni de la închiderea Expoziţiei Jubiliare, România a fost zguduită de cel mai mare protest din istoria sa modernă: răscoala din 1907.