Sari la conținut

CENTENAR. Bătălia fantomelor albe: „S-au apărat ca niște nebuni!”

Acum 100 de ani, în vara anului 1917, a început marea ofensivă de la Mărăşti şi Mărăşeşti, din Primul Război Mondial. Înfrântă în 1916, România şi-a văzut teritoriul redus numai la Moldova. Dar în refugiul de la Iaşi, conducătorii români au luat decizii cruciale. Miza era recuperarea teritoriului ţării şi Unirea cu Transilvania. Pe 22 iulie a început focul de artilerie, pe 24 iulie - asaltul propriu-zis.

Iarna 1916-1917 a fost cumplită. Moldova era plină de refugiaţi din sud, convoaie de răniţi, spitale militare şi civile improvizate. Preţurile la alimente şi chiriile erau exorbitante. Peste dezastrul provocat de război şi înfrângere, a venit tifosul exantematic, boală contagioasă, cu peste 30% mortalitate. În ciuda dificultăţilor, creierele adunate la Iaşi au analizat toate scenariile şi au ajuns la concluzia că Antanta, şi nu Germania, va câştiga războiul. Emisarii ţării, mulţi inspiraţi de Regina Maria, protestează în Occident că România fusese sacrificată pentru deblocarea frontului în Vest.

Franţa trimite ajutoare substanţiale.

Dr. Petre Otu, istoric militar: Până la urmă, armata a rămas pe teritoriul naţional şi s-a refăcut cu sprijin francez, n-aş exagera rolul misiunii militare franceze în România, dar nici nu aş trece în derizoriu. Misiunea militară franceză în România, condusă de gen. Berthelot, a avut un rol politic evident, a fost o solicitare a premierului Ion C Brătianu ca România să nu rămână singură cu Rusia aici. Şi, prin urmare, a cerut o misiune militară condusă de un general capabil şi Berthelot s-a dovedit a fi un general foarte capabil şi se spunea că este mai român ca românii, un francez cu inimă de român, deci şi-a îndeplinit rolul politic. Dar şi rolul militar a fost important, în primul rând că, în iarna lui 1917, a venit o cantitate mai mare de armament pe teritoiul României - armament francez -, iar ofiţerii şi militarii francezi i-au ajutat pe militarii români să se familiarizeze cu acest armament.

1917 | Rusia ţaristă, copleşită de Revoluţie

Pregătirile se aflau în linie dreaptă când în Rusia izbucneşte Revoluţia. Ţarul abdică, iar puterea este preluată de guvernul Kerenski, de orientare democrat-liberală. Soldaţii ruşi ţin adunări publice şi cer românilor să li se alăture. La Târgu Ocna şi Bacău au loc tulburări. În mai 1917, premierul Brătianu merge la Petrograd şi se asigură că ruşii vor participa în continuare la război. Constată însă că bolşevicii provoacă mari dezordini. Se întoarce îngrijorat.

Pe 22 iulie, trupele române, ajutate de cele ruse, declanşează atacul pe toată linia Siretului, cu precădere în zona Mărăşti şi Mărăşeşti.

Asaltul de la Mărăşti este atât de puternic, încât ostaşii români înaintează rapid cu 10 Km, iau 1500 de prizonieri şi capturează artileria modernă a nemţilor. O nefericită lipsă de coordonare împiedică însă reluarea imediată a ofensivei spre Mărăşeşti. Între timp, trupele ruse sunt chemate acasă contra războiului civil pe cale să izbucnească. De partea cealaltă, trupele germane se repliază şi preiau ele ofensiva.

La 19 august, luptele de aici, de la Mărăşeşti, ating maximum de violenţă. Dar românii reuşesc să oprească armata lui von Mackensen. Ciocnirile continuă cu mai mică intensitate până la 3 septembrie. Frontul se stabilizează din nou cu preţul vieţii a 27 de mii de soldaţi români şi 60 de mii de germani. Luptele fuseseră crâncene.

Mircea Balică,  custodele Muzeului Mărăşeşti: Era 6 august, era exact înaintea începerii bătăliei de la Mărășești. Majoritatea soldaților români au fost țărani, veniți din glia strămoșească, de la cosit, de la sapă, de la muncile agricole. Acei țărani își purtau originile cu ei, aveau acea ținută țărănească și anume, izmana și cămașa din pânză de in albe, nu le-au lăsat nici măcar în timpul războiului. Vorba vine că fiind cald afară, fiind liniște pe front, acalmie, soldații au ieșit din tranșee și s-au dus la un pârâu aflat în apropierea tranșeelor au început să își scoată hainele, să se spele, să își curețe uniforma. La un moment dat, armata germană a declanșat ceea ce avea să fie bătălia de la Mărășești. A declanșat un contraatac atât de puternic, încât soldații români au fost luați pe nepregătite, majoritatea dintre ei erau în izmenele lor alea albe. Nemții au fost atât de bine pregătiți și atât de bine lansați în atacul lor, încât ai noștri au început să dea înapoi. S-au adăpostit, s-au apărat și la un moment dat ai noștri și-au dat seama că "suntem aici pentru a apăra" restul României, restul țării care mai ținea sus acest drapel românesc și au început să opună rezistență, ba chiar au transformat acel atac puternic al nemtilor într-un contraatac masiv. Soldații români nu au apucat să își mai ia hainele pe ei, spun cronicile: "s-au apărat ca niște nebuni ", n-au apucat să facă uz de armamentul din dotare. Au luat bolovani, dădeau cu bolovanii în cap la nemți, le scoteau ochii, au început să muște. Soldații germani au fost pur și simplu debusolați, luați prin surprindere de această devălmășie. Ei erau soldați bine pregătiți, învățați la școala germană a războiului să atace, să ducă războiului după anumite criterii. Soldatul român nu a ținut cont de absolut niciun criteriu. Important este că ai noștri soldați au respins atacul german. A rămas în cronicile istorice ca bătălia izmenelor sau bătălia fantomelor albe.

Împroprietărirea, motivația soldaților

Victoria legendară de la Mărăşeşti, la capătul a 29 de zile de lupte, a fost deci mai mult decât rezultatul unei mai bune înzestrări şi instrucţii. Regele Ferdinand promisese împroprietărirea ţăranilor şi a mers chiar el în tranşee ca să-şi încurajeje soldaţii. Mărturiile epocii spun că Vodă nu era un vorbitor spectaculos, dar că soldaţii înţelegeau imediat, din întreaga sa ţinută, că aveau în faţă un om cinstit. Cât despre Regina Maria, ea s-a dovedit o extraordinară sursă de încredere şi vitalitate. L-a însoţit pe rege pe linia frontului, la ceremoniile modeste în care erau decoraţi soldaţii merituoşi. A uşurat viaţa răniţilor. Nu se ferea să se apropie de bolnavi, nici măcar de cei contagioşi.

Dar în 1917 suferinţele erau departe de sfârşit. Duşmanul german a jucat cea mai periculoasă carte posibilă: Vladimir Ilici Lenin. Dintre toate grupările care luptau pentru putere în Rusia, numai bolşevicii voiau ieşirea imediată din război. Alimentaţi logistic şi financiar de Berlin, tovarăşii lui Lenin câştigă partida.

Frontul de Est se prăbuștește

Petre Otu, istoric militar: Prin urmare, aceste evenimente şi-au pus amprenta asupra situaţiei României, dar, odată cu lovitura de stat bolşevică de la Petrograd, din 7 noiembrie 1917, întregul front oriental de la Marea Baltică până la Marea Neagră practic s-a prăbuşit, iar România a rămas singură în război. S-a încheiat un armistiţiu, mai întâi la Focşani, în 9 decembrie 1917, nu aveam capacitatea de a rezista singuri pe acest front oriental imens, s-au imaginat diverse formule, cum a fost aşa numitul triunghi al morţii, armata să se concentreze undeva în centrul şi sudul Moldovei şi să dea o ultimă bătălie. Până la urmă, clasa politică românească, în acord oarecum şi cu aliaţii occidentali, s-a supus necesităţilor militare şi politice pe frontul oriental, a avut loc şi o schimbare de guvern, de fapt două schimbări de guvern, a venit gen. Alexandru Averescu care a avut un guvern scurt, a încheiat preliminariile Păcii la Buftea şi, apoi, a venit Alexandru Marghiloman care a încheiat Pacea de la Buftea-Bucureşti pe 24 aprilie/7 mai.

Pacea draconică de la Buftea

Ionel Brătianu se retrăsese, îi lăsase locul generalului Averescu, apoi filogermanului Marghiloman, pentru că liderii români sperau să obţină măcar vagi concesii. Dar condiţiile păcii semnate, aici, în Palatul Ştirbei de la Buftea, au fost draconice. România pierdea trecătorile Carpaţilor cu 720 de mii de locuitori, "renunţa" la Dobrogea şi pierdea controlul asupra propriei economii.

În 1916, la presiunile anglo-franceze, sondele de pe Valea Prahovei fuseseră distruse. Acum, câmpurile petrolifere erau concesionate Germaniei pentru 90 de ani. Chiar şi teritoriul rămas erau împărţit în teritoriu ocupat - Muntenia, până la Milcov, şi teritoriu liber, Moldova. Singura condiţie pe care românii au izbutit să o înlăture a fost renunţarea la dinastia de România, adică la Ferdinand şi Maria. Între altele, Regina oferise presei, pe surse, informaţii-cheie din acord, cu gândul să stârnească revoltă şi să împiedice semnarea. Nici măcar acum, Maria nu renunţa la luptă.

Armata română salvează Basarabia

Revoluţia bolşevică a avut şi un neaşteptat efect pozitiv pentru România. Când bolşevicii au ajuns la Putere la Petrograd, 900 de delegaţi adunaţi în Sfatul Ţării de la Chişinău au proclamat autonomia fostei gubernii ţariste Basarabia. La 15 decembrie 1917, sub preşedinţia lui Ion Inculeţ, au înfiinţat Republica Federativă Democratică Moldovenească. În ianuarie 1918, bolşevicii însă ocupă Chişinăul. Liderii Sfatului Țării apelează la armata română care restabileşte ordinea. Violenţele grave ale soldaţilor bolşevizaţi şi riscul de a se topi în Republica Ucraina fac ca Basarabia să vadă în România singura salvare.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării votează rezoluţia pentru Unire cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri. Era prima veste bună pe care regele Ferdinand a primit-o la Iaşi, în 1918. El a refuzat cu obstinaţie să semneze pacea înfrângerii, pacea de la Buftea. Se va dovedi că Maria avusese şi de această dată dreptate.