Sari la conținut

Centenarul unui dosar: Tezaurul românesc la Moscova

Săptămâna aceasta, Digi 24 vă prezintă poveştile anilor 1917 şi 1918, cele care au dus la formarea României mari. În martie 1917, trei înalţi funcţionari ţarişti erau decoraţi de statul român. Acestora li se mulţumea pentru că tezaurul României ajunsese în siguranţă la Moscova şi fusese depozitat în Sala Armelor din Palatul Kremlinului. Ştirea decorării a apărut în presa vremii în acelaşi timp cu telegrama ambasadorului României la Petrograd. Ţarul Nicolae al II-lea abdicase şi revoluţia bolşevică punea stăpânire pe imperiu şi pe tezaurul României.

Tezaurul Băncii Naţionale a părăsit Bucureştiul în noiembrie 1916 şi s-a oprit pentru o vreme la Iaşi, acolo unde se refugiaseră Guvernul, Parlamentul, familia regală şi restul instituţiilor centrale. Dar cum linia frontului după căderea Bucureştiului s-a stabilizat abia în ianuarie, monedele, lingourile, actele, presa şi cernelurile Băncii Naţionale au luat la 14 decembrie 1916 calea Rusiei. Printre delegaţii care au însoţit trenul, aflat sub strictă pază militară, s-a numărat şi marele arhitect, Anghel Saligny, în calitatea sa de cenzor al Băncii Naţionale.

1916 – 1917 | Evacuarea tezaurului în Rusia

Cristian Păunescu - consilier al guvernatorului BNR: „Primul transport a ajuns în decembrie 1916 în Rusia în vagoane păzite de jandarmi români şi de o echipă de funcţionari ai Băncii Naţionale în frunte cu un director Teodor Capitanovici şi marele savant, Anghel Saligny, membru al Academiei Române, cel care a proiectat celebru pod de la Cernavodă, era membru al Comisiei de Cenzori al BNR, de aceea a făcut deplasarea la Moscova. Şi acolo s-a depus acest tezaur pe baza unui protocol bilingv, în rusă şi franceză, şi a fost primit de Banca Centrală a Imperiului Ţarist, care a semnat prin trei directori - Veniaminov, Iakovlev şi Kovalniski, a semnat primirea, certificând cantitatea de aur fin care s-a depozitat în Sala Armelor din Kremlin având chei atât partea română, cât şi partea rusă. S-a sigilat tezaurul şi a rămas sub protecţia Băncii Ţariste.”

Nici el, nici directorul BNR, Theodor Căpitanovici, nici reprezentanţii guvernului care i-au însoţit, nu şi-au imaginat că cele 1738 de casete ale Băncii Naţionale în valoare de peste 314 milioane lei aur şi bijuteriile reginei Maria în valoare de 7 milioane de lei aur se vor pierde în ceaţa revoluţiei bolşevice.

Tezaurul României la Moscova| Ajutor în familie

Decizia evacuării tezaurului în Rusia nu s-a luat cu uşurinţă. Votul în Consiliul de Administraţie al Băncii a fost foarte strâns. Premierul Ionel Brătianu a rezistat mult timp inclusiv presiunilor diplomatice ruseşti de a trimite averea ţării în Imperiul Ţarist. Ambasadorul Mossoloff sugera că acest gest de încredere va folosi enorm colaborării dintre cele două Armate. În plus, ţarul Nicolae al II-lea era vărul primar al Reginei Maria, iar la Curtea de la Sankt Petersburg mulţi nobili vorbeau germana ca limbă maternă, la fel ca regele Ferdinand.

Martie 1917| Abdicarea ţarului Nicolae al II-lea

Deşi din februarie 1917, situaţia politică din Rusia se agravează continuu, în iulie 1917, autorităţile române trimit la Moscova un al doilea transport de mare valoare. Era chiar înainte de ofensiva armată de pe linia Mărăşeşti-Oituz şi exista riscul pierderii inclusiv a Iaşului. Evacuarea pe mare era imposibilă fiindcă Dobrogea era deja ocupată de trupele bulgaro-germane, deci singura variantă a rămas tot Rusia.

Cristian Păunescu - consilier al guvernatorului BNR: „Din acest transport au făcut parte şi bunuri care făceau parte din tezaurul României, adică Pinacoteca Română, opere de artă, emisiuni numismatice de la Academia Română, manuscrise ale Bisericilor, odoare bisericeşti de la toate mănăstirile care au fost colecţionate aceste odoare şi trimise acolo, s-au adus şi bunuri particulare. Şi atunci existau oameni cu influenţă care au vrut să-şi pună la adăpost bunuri private.”

Valoarea aurului, echivalentă cu 2,9 miliarde euro

Un calcul sofisticat al experţilor Băncii Române de Comerţ Exterior arată că numai valoarea aurului fin trimis la Moscova însemna la nivelul anului 1990, peste 1 miliard 200 de mii de dolari. Suma, indexată cu inflaţia până în 2017, înseamnă 2 miliarde 215 milioane de dolari, adică 2 miliarde 92 de milioane de euro.

1917 | Statul bolşevic, adversar declarat al României

Iniţial, regimul bolşevic a tratat România ca stat inamic. Ambasadorul român la Petrograd, Diamandi, a fost arestat, caz unic în istoria diplomaţiei moderne. În ianuarie 1918, Lenin însuşi a semnat un ordin prin care 5 milioane aur din tezaurul românesc "arestat la Moscova" a fost încredinţat agenţilor sovietici care lucrau pentru dezmembrarea României.

S-a încercat chiar înlăturarea printr-un puci a regelui Ferdinand. Dar spre deosebire de Rusia, familia regală română s-a identificat atât de profund cu interesele poporului încât şi puciul, şi propaganda bolşevică au eşuat.

Cristian Păunescu - consilier al guvernatorului BNR: „România a încercat, după ruperea relaţiilor diplomatice, în contacte diplomatice cu statul sovietic, a pus tot timpul problema, ca o constantă, a pus problema tezaurului românesc. Vreţi tezarul? Atunci recunoaşteţi că Basarabia este teritoriu rusesc. Şi nici un fel de tratative nu duceau mai departe, se blocau şi instrucţiunuile de la Bucureşti spuneau că nu se pot pune pe acelaşi palier cele două chestiuni.”

Ca gest de bunăvoinţă, în 1934, odată cu reluarea relaţiilor diplomatice între URSS şi Regatul României, unele documente ale Băncii Naţionale au fost recuperate.

1956 | Recuperarea unei părţi din tezaurul istoric

Iar în 1956, graţie colaborării dintre regimul comunist de la Bucureşti şi cel sovietic, Moscova a întors României 38 de kg aur între care câteva arte-facte inestimabile. Negocierile s-au blocat însă după ce Nicolae Ceauşescu a ridicat problema la întâlnirea de la Moscova cu liderul sovietic, Leonid Brejnev, în septembrie 1965.

După căderea comunismului, a luat fiinţă o comisie comună care şi-ar putea relua negocierile în acest an.

Tezaurul României la Moscova | O istorie capcană