Sari la conținut

Coroana de Oțel | Războaiele românilor cu vecinii de la sud de Dunăre

1912 - 1913 | Razboaiele balcanice

În vara lui 1913, mii de tineri s-au înrolat voluntar în armată. România devenise suficient de puternică pentru ca Bucureştiul să se gândească concret la românii din afara graniţelor. Ecuaţia complicată a Balcanilor a făcut ca drumul spre unirea cu Transilvania să treacă pe la sud de Dunăre.

Citiți și: Coroana de Oțel. Independența României, câștigată la sudul Dunării 

Voluntarii se înrolau în campania din Bulgaria cu gândul la viitorul război pentru Ardeal. Toţi ştiau că startul ostilităţilor în Balcani fusese dat în 1908, prin anexarea Bosniei Herţegovina de către Austro-Ungaria. Serbia era disperată - pierdea ieşirea la mare.

Bulgaria, încântată, şi-a declarat independenţa faţă de Turcia şi spera să-şi mărească teritoriul. Din cauza comportamentului agresiv al Rusiei, România semnase un tratat cu Austro-Ungaria pe care îl păstra cu strângere de inimă. Reîmpărţirea Balcanilor în 1912 şi 1913 a adus în scenă toate aceaste complicaţii.

1913 | Turcia pierde toate teritoriile în Europa

În octombrie 1912, Liga Balcanică, alcătuită din Bulgaria, Serbia, Grecia şi Muntenegru, a atacat Imperiul Otoman. Fiecare dintre aceste state avea revendicări teritoriale. La sfârşitul confruntării, prin pacea de la Londra, din mai 1913, Turcia a păstrat în Europa numai oraşul Istanbul şi Strâmtorile spre Mediterana. Dar confruntările din Balcani continuă. În iunie, Bulgaria îşi atacă fostele aliate.

Citiți și: Coroana de Oțel | Prima occidentalizare, primele spitale

În timpul primului război balcanic, România şi-a păstrat neutralitatea. Regele Carol credea că o poziţie echilibrată serveşte cel mai bine statutul de putere regională pe care România şi-l dorea în zonă. Dar când Bulgaria atacă Serbia şi Grecia, Bucureştiul iese din expectativă. Ţarul Ferdinand îşi dorea o Bulgarie mare, iar Imperiul Habsburgic sprijinea puternic Sofia ca pondere la Serbia pro-rusă.

România risca să fie prinsă între două focuri habsburgice, aşa că pe 20 iulie 1913, soldaţii români trec Dunărea. Un ordin de zi semnat de prinţul Ferdinand, General de Corp de Armată, explică astfel decizia: „Ostaşi, am trecut peste Dunăre în Bulgaria pentru ca prin venirea voastră să siliţi armata bulgară să respecte dreptul altora pe care ea îl nesocoteşte astăzi".

Iulie 1913 | Război de 48 de ore

Timp de un an de zile presa din Vechiul Regat a informat amplu despre desfăşurarea războaielor balcanice şi a generat un avânt războinic în rândul tinerilor. Marele om politic Filipescu a fost şi el voluntar în război, viitorul prim ministru al României, Ion C Brătianu, cu gradul de maior, a fost şi el voluntar în război, Nicolae Iorga a îmbrăcat şi el, ca voluntar în război, Mihail Sadoveanu era ofiţer în rezervă şI a participat, în cadrul Regimentului 15 Războieni, în calitate de comandant de pluton.

A existat un caz emblematic al unui lider liberal, Vasile Borţun, care s-a înrolat cu gradul de sergent şI a făcut toată campania din Bulgaria îm calitate de sergent şi a fost decorat de regele Carol atunci când s-a trecut Dunărea pentru această faptă de devotament pentru comunitate. Deci a existat un avânt războinic în 1913”, a explicat profesorul Petre Otu.

Citiți și: COROANA DE OȚEL. Carol Davila și rolul său în modernizarea serviciilor medicale din România

Spre deosebire de războiul de independenţă, cu bătălii sângeroase şi mii de victime, al doilea război balcanic s-a încheiat cu victoria României în mai puţin de 48 de ore. Trupele bulgare erau blocate la graniţele cu Grecia şi Serbia. Sofia a cerut armistiţiu imediat. Dar, în ciuda victoriei, organizarea şi instrucţia armatei române au dovedit grave deficienţe.

Dacă mobilizarea s-a desfăşurat în condiţii foarte bune, deplasarea spre Dunăre, trecerea Dunării şi, mai ales deplasarea pe teritoriul bulgar, s-au realizat cu destule dificultăţi”, a spus profesorul Petre Otu.

1913 | Holera, dusman principal în război

Armata română s-a confruntat cu dificultăţi de aprovizionare, astfel că multe trupe nu mâncau cu zilele, de asemenea organizarea sanitară a fost extrem de defectuoasă şi s-a ajuns la declanşarea unei epidemii de holeră care a făcut peste 1200 de victime din rândul militarilor, atât pe timpul staţionării trupelor în Bulgaria, cât şi ulterior, când s-a încheiat campania şi trupele au revenit la nordul Dunării.

În spitalele de campanie de la Dunăre şi-a făcut ucenicia de mare regină, principesa moştenitoare, Maria de Saxa-Coburg Gotha. La sfatul Elizei Brătianu, ea l-a convins pe regele Carol să îi dea conducerea taberei de la Zimnicea. Ajutată de medicii Cantacuzino şi Slătineanu, Maria ia parte direct la îngrijirea soldaţilor bolnavi de holeră.

Oricât de groaznice au fost acele zile ale nenorocirii, le binecuvântez, căci m-au apropiat de sufletul poporului meu", va spune regina mai târziu.

1913 | Pacea de la București

Al doilea război balcanic s-a încheiat prin Pacea de la Bucureşti. Delegaţii, adunaţi în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, au decis că Bulgaria trebuie să dea înapoi teritoriile luate de la Grecia şi Serbia şi au oferit României două judeţe de la sudul Dobrogei, aşa-numitul Cadrilater. Pierderea judeţelor Caliacra şi Durostorum va afecta profund relaţiile româno-bulgare. La izbucnirea Primului Război Mondial, Bucureştiul se va confrunta cu o Bulgarie ostilă şi dornică de revanşă.

La momentul respectiv a fost o chestiune de prestigiu pentru Carol, a fost şi o chestiune care ţinea de o concepţie de apărare militară, practic o idee de securitate, de securizare a Dobrogei. A fost gândită în termeni militari. Din păcate, termenii strict militari , dacă nu au în vedere şi comandamentele politice mai înalte, intră în contradicţie şi s-ar putea să facă mai mult rău decât bine. După părerea mea, a fost o decizie greşită care a avut consecinţe nefaste aşa cum s-a văzut doar câţiva ani mai târziu”, a spus istoricul militar Emanuel Stănescu.

Citiți și: Vara anului 1892. Dinastia României intra în cel mai exclusivist club al aristocraţiei europene

Prăbuşirea frontului românesc în toamna lui 1916 începe cu înfrângerea de la Turtucaia, pe Dunăre, exact punctul din care începea frontiera obţinută de la Bulgaria, în 1913.

Numai prăbuşirea imperiilor rus şi ţarist şi extraordinara fermitate diplomatică a premierului Brătianu vor permite României să păstreze Cadrilaterul şi după Primul Război mondial. Bulgaria îşi va aduce însă aminte de Dobrogea şi în Al Doilea Război Mondial.