Sari la conținut

Serviciul de ambulanță din București a fost întemeiat grație metodei „șantajului pios”

Până la crearea „Societăţii Salvarea” în 1906, chemarea de urgenţă a medicului era misiunea vardistului. În toate cartierele Bucureştiului patrulau aceşti aleşi ai comunităţii care se asigurau că pe o rază de câţiva km nu se întâmplă nimic grav. Serviciul era non-stop. Dacă cineva se simţea rău, inclusiv în timpul nopţii, nu avea de făcut altceva decât să deschidă ferestrele şi să strige: „Vardist, medic!” sau „Vardist, preot”. Vardistul mergea la casa medicului sau la preot, îl trezea din somn şi îl conducea la casa bolnavului. La vardist apelau şi vecinii familiilor în care izbucnea vreun scandal. Multe femei erau salvate în acest fel de violenţa soţilor. În cazul în care vardistul nu făcea faţă scandalagiilor, trimitea după jandarm.

În primii ani ai secolului XX, după 40 de ani de modernizare intensă şi de extindere a oraşului, era limpede că vardiştii nu mai puteau face faţă solicitărilor şi standardelor. Primul care a realizat situaţia a fost doctor Nicolae Minovici. Ca să strângă banii necesari pentru un serviciu de urgenţă gratuit, el a apelat la muzeul de ciudăţenii al fratelui său, Mina Minovici, pionierul medicinei legale din România. Mezinul Nicolae a luat din muzeul care funcţiona pe lângă Morgă, un teac de bancnote false.

„Șantajul pios”

A aplicat o metodă ingenioasă, a şantajului pios. Fratele său era deja director al Morgii şi crease un mic muzeu unde se aflau şi bancnote falsificate. El a luat aceste bancnote, le-a legat cu un elastic, şi când încerca să obţină donaţii de pe la negustori, mulţi refuzau, că nu credeau într-un astfel de proiect, el atunci scotea bancnotele şi spunea: Uite, vecinul dvs. a donat banii aceştia, e ruşinos să afle că, ştiţi... că se face o listă civilă. Da? A dat banii ăștia? Da! Atunci dau şi eu! După ce dona, Minovici îi spunea: Ştii, bancnotele astea sunt falsificate, nu sunt de la vecinul tău. Dacă vrei poţi să îţi retragi donaţia. Dar nu şi-o retrăgeau. Zâmbeau, evident. Erau oameni în toată firea”, povestește istoricul Adrian Majuru.

Contribuţia esenţială la crearea servicului de Salvare a avut-o însă Teodora Cazavillan, văduva patronului de la ziarul Universul, Luigi Cazavillan, dar şi alte doamne din înalta societate.

În 1937 a fost posibilă şi înfiinţarea primului spital de urgenţă din Europa democratică, adică primul spital cu medici de gardă în permanenţă. Precedentul fusese înfiinţat la Moscova cu câţiva ani înainte, din ordinul lui Stalin. Finanţarea era tot privată, dar fără plată din partea pacienţilor.

Salvarea oferea ample servicii sociale

Singura recunoaştere a acestor contribuţii financiare vitale era emblema "Societăţii Salvarea" pe care donatorii aveau dreptul să şi-o aşeze la poartă. Iar aceştia nu s-au limitat la serviciul de ambulanţă propriu-zis:

O altă instituţie ataşată Salvării a fost Biroul pentru Asistenţă în Muncă al cerşetorilor din Bucureşti, creată în 1906. A adunat toţi cerşetorii din Bucureşti. Vagabonzi, orbi, ciungi, în fine, i-a triat la Salvare. A văzut cine erau simulanţi, i-a depistat; minorii la școală, după care le-a găsit servicii pe la magazinele din Bucureşti, ca ucenici de prăvălie. Adulţii care erau din București a reuşit să-i integreze şi pe aceia, pe cei din provincie i-a trimis acasă, iar pe cei care nu au putut să plece i-a angajat la ferma sa de la Băneasa. Produsele fermei veneau la acest birou pentru alimentele zilnice, iar spaţiul fermei este acum parcul Vilei Mina Minovici”, explică istoricul Adrian Majuru.

Un alt proiect al Salvării a fost cel dedicat tinerelor victime ale prostituţiei. Cu finanţare privată, acestea erau trimise la şcoală, apoi angajate în ateliere, iar banii depuşi în conturile personale de zestre. Donatorii considerau că societatea e datoare să sprijine orice efort de a ieşi din mizerie.

Nicolae Minovici, o viaţă în modestie

Doctorul Minovici a trăit cei mai mulţi ani din viaţă într-un apartament modest. A donat statului vila Minovici, prima vilă cu arhitectură neo-românească ridicată la Bucureşti şi prezentată în marile expoziţii europene de arhitectură. Ea a funcţionat ca primul muzeu de artă populară al Capitalei graţie colecţiei adunate de medic de-a lungul anilor. Muzeul a fost închis în 1977, dar astăzi poate fi din nou vizitat graţie restaurării finalizate în 2015. 


Campania Digi24 „Coroana de Oțel” și-a propus să vorbeasc despre modernizarea Romaniei, începută odată cu venirea la Bucureşti, în 1866, a prinţului Carol de Hohenzollern. Cel mai frecvent fenomen social a fost afluxul de profesionişti occidentali spre joburile bine plătite din Principate. Mulţi dintre ei, medici.